IUBIRE şi DUMNEZEU - Maharishi Mahesh Yogi

Maharishi Mahesh Yogi (Ianuarie/12/1918-Februarie/5/2008) a introdus tehnica meditaţiei transcedentale (MT) în lumea întreagă.

IUBIRE şi DUMNEZEU

Iubirea este dulcea expresie a vieţii. Este conţinutul suprem al vieţii. Iubirea este forţa vieţii, puternică şi sublimă. Floarea vieţii înfloreşte în iubire şi radiază iubire peste tot în jur.

Viaţa se exprimă prin iubire. Fluxul vieţii este un val pe oceanul iubirii. Viaţa se exprimă în valuri de iubire, şi oceanul de iubire curge în valurile vieţii. Ce confort aduce iubirea inimii. Inima bate cu gândul iubirii, şi valuri de viaţă încep să se rostogolească pe oceanul iubirii. Fiecare val de viaţă este plin de oceanul iubirii. Da, o astfel de viaţă merită trăită.

Fiecare val de viaţă, plin de oceanul iubirii. O astfel de viaţă este viaţă, o astfel de viaţă merită trăită. Şi cine trăieşte o astfel de viaţă de iubire deplină, de beatitudine, de putere, şi de pace? Cei norocoşi, iar norocul este deschis tuturor pentru a proiecta destinul lor şi a înceape să trăiască viaţa în iubire si bucurie deplina. Cel norocos se foloseşte instrumentul meditaţiei profunde şi sondeaza adânc în inima lui. Atunci valurile de iubire dobândesc profunzimea oceanului, şi oceanul de iubire umple inima şi umple fiecare particulă a existenţei. Fiecare val de viaţă, curge atunci în plinătatea iubirii, în plinătatea slavei divine, în plinătatea harului, în extaz şi pace. Fluxul vieţii, curge apoi în valuri de fericire, şi oceanul iubirii pătrunde fiecare val al vieţii. Iubirea este extrem de delicată.

Este puterea cea mai delicată a vieţii. Şi viaţa este cea mai dinamică expresie a iubirii. Iubirea este delicată, şi în acelaşi timp este cea mai plină de viaţa şi mai puternică. O mică unda de iubire clatină barca vieţii. Iubirea ia viaţa din chinurile separarii, spre fericirea veşnică a uniunii. Din chinurile insurmontabile ale separarii, spre bucuria nelimitată a comuniunii eterne, ne leagănă o delicată undă de iubire. O ce minune a creat Dumnezeu în iubire. Fie ca noi sa o trăim. Fie ca noi sa fim în iubire, şi să trăim în iubire unul cu altul şi să ne spunem nouă înşine, în tacere, facă-se voia Ta.

Un bland impuls de iubire este singura viaţă a unei inimi care se topeşte. O mică speranţă de iubire aduce lumina zorilor în întunericul îndelungatei nopţi. Şi iubirea, fie ea şi o licarire a stelei celei mai mici, păstrează lumina de la altar strălucitoare. Şi în acea minusculă lumină a iubirii, într-o zi individul îşi găseşte calea , şi se strecoară în tăcere, în linişte, pe calea trasata de firava iubire ce a ţinut uşa deschisă, în speranţa împlinirii. În speranţa împlinirii că într-o zi, cândva, întunericul nopţii va ceda locul strălucirii soarelui în amiaza unei zile senine.

Prinsoarea iubirii, deşi gingase este ferma şi puternică. Gloria gingaşiei şi puterii este gloria iubirii. Vrei să rămâi gingaş în puterea iubirii. Puterea iubirii face pe cineva gingaş şi puternic. Il face pe cineva slab în rău şi puternic în bine. Aduce iertare în autoritate, şi harul în toate domeniile vieţii. Şi acesta este destinul celor norocoşi.

Iubirea este norocul celor norocoşi. Abundenţa iubirii este scopul tuturor destinelor. Norocoşi sunt cei în ale căror inimi curge iubirea. O inimă iubitoare, o inimă plină de iubire, este esenţa preţioasă a vieţii umane. Şi aceasta, atunci când curge în valuri nemărginite de fericire, este gloria supremă, binecuvântarea divinei mame, şi harul lui Dumnezeu.

Un val de iubire curge peste întreagul registru al vieţii. Ea străbate întreaga gamă a creaţiei. Puterea iubirii ghideaza planul vieţii, aici, acolo şi pretutindeni. Iubirea ia viaţa de acasă la deal, din deal în deal, din casă în casă. Iubirea caută cu disperare.

Ea menţine vie calea şi încălzeşte telul. Forţa tăcută a iubirii nu cunoaşte bariere. Ea preia viaţa din asperitatea munţilor, la agitaţia mării, şi acolo, în liniştea pustiei, şi chiar aşa în orizontul zgomotos ale mării, extinderea vastă a iubirii nelimitate aduce de la distanţă o briză rece şi proaspătă pentru a racori inima şi a calma durerea separării.



Mâna buna şi delicată a iubirii poartă viaţa de la înţepătura spinilor, la delicateţea şi sensibilitatea unui trandafir. Pe mătăsosul leagăn al iubirii, viaţa se leagăna de la singurătatea unei căutari disperate, la planurile bogate ale împlinirii. O firava scânteie a iubirii aprinde lumina în singurătate. Arde vie chinurile din trecut apuse, şi răspândeşte lumina speranţei, bucuriei şi împlinirii. Şi o mică scânteie de iubire ajunge. Dragostea este darul cel mai preţios al lui Dumnezeu pentru noi, fie ca noi să-l folosim pentru tot binel

Fie ca viaţa noastră să fie plină de iubire, fie ca noi să iubim şi să fim iubiţi şi să răspândim harul în jurul nostru. Să nu lasăm zgomotul din lume, şi pericolele vieţii să perturbe plinătatea iubirii din noi. Fie ca noi sa fim plini de har, şi plini de lumină. Şi în plinătatea iubirii, fie ca noi să fim sus şi trezi pentru a servi voia lui Dumnezeu şi să ne ridicăm pentru a fi de un real serviciu pentru noi înşine şi pentru semenii noştri. Fie ca gloria divină să rasară în dragoste.

Să lasam fericirea strălucirii divine, şi lumina iubirii să permeeze viaţa noastră, şi să transforme viaţa noastră în viaţa veşnică a fiinţei divine. Să lasăm iubirea să ţâşnească ca lumina Divinităţii. Pentru ca, divinul este tot numai iubire în natura sa esenţială, şi iubirea este toată divină în adevărata sa expresie

Divinul este plenitudinea iubirii, iar iubirea este plenitudinea divinului. Iubirea este lumina divinului. Ea reprezintă divinul în om. Iubirea este viaţa divină din om. Iubire din inimile noastre este divinul din ceruri. Divinitatea din cer locuieşte în inimile noastre ca iubire. Iubirea în inima omului este altarul lui Dumnezeu pe Pământ. Fericiţi sunt cei care poarta altarul lui Dumnezeu în plinătatea iubirii în inimile lor. Şi atunci când picături de dragoste se preling în jos şi ne topesc inima, îngerii din ceruri alergă pentru a le număra şi le scrie pe răboj. Nici o picătură de preţioasa iubire nu este irosită vreodată.

În fiecare picătură de iubire este fluxul nemărginitului ocean de beatitudine. Şi oceanul de fericire dezvăluie dragostea divină şi ne umple inima. Apoi ochii se ridică la Dumnezeu, şi Dumnezeu işi ridică braţele şi işi ofera inima. Şi apoi răsare realitatea. Fluxul de iubire al omului găseşte oceanul iubirii lui Dumnezeu şi se revarsă în el. Şi aceasta este slava iubirii.

Omul şi Dumnezeu se unesc în eternul ocean al iubirii. Fie ca noi să aducem în viaţa noastră gloria acestei iubiri, care aduce cerul în viaţa de pe Pământ. "Dragostea lui Dumnezeu", cineva a spus, "este un concept abstract". Da, este abstract. Este nevoie de experienţa vieţii pentru a îl face concret. Dragostea lui Dumnezeu este abstractă în fază incipientă, dar să nu uităm că devine concretă încă de la începutul vieţii şi creşte imperceptibil, creşte pentru a deveni concretă şi a cuprinde viaţa noastră în întregime.

În starea copilariei sale, iubirea îşi găseşte expresie în poala mamei. În dulceaţa privirilor mamei. Ea creşte prin jucării şi locurile de joacă, în dulceaţa prietenilor şi a oamenilor din societate. Creşte în dulceaţa soţului şi soţiei. Cu vârsta şi experienţa, arborele iubirii creşte. Acesta creşte cu dezvoltarea vieţii şi cu evoluţia, şi îşi găseşte împlinirea în iubirea veşnică a lui Dumnezeu omniprezent, care umple inima şi răstoarnă intunericul neştiinţei.


Şi apoi, în iluminarea iubirii universale, iubirea abstractă a lui Dumnezeu îşi găseşte expresie concretă în toate. Toate devin strălucirea divina a iubirii eterne. Viaţa işi găseşte sensul în prezenţa vie a lui Dumnezeu. Fiecare fază a vieţii, este apoi saturată cu iubire ce respiră prezenţa vie a lui Dumnezeu. Aici, acolo, peste tot, in tot şi în toate. Nimic altceva decât iubirea şi prezenţa vie a lui Dumnezeu. Acesta este modul în care, treptat, dragostea personală evoluează natural pentru a obţine statutul de iubire universală. Iar iubirea universală se transformă pentru a îşi găsi expresia în dragostea personală.

Este timp în viaţă pentru toate. Viaţa este un progres pe trepte de iubire. Şi este un moment important pentru fiecare pas în iubire. Fiecare plan al iubirii aduce împlinire planului corespunzător al evoluţiei. Toată dragostea, în fiecare etapă şi fiecare picătură a ei este semnificativă pentru viaţă. Iubirea este binecuvântarea supremă a vieţii. Soarele straluceşte, şi straluceşte pentru totdeauna în plenitudine.

Se poate întampla ca norii să se adune. Lasă-i să vină şi să plece. Ei pleacă aşa cum au venit. Nu da atenţie venirii lor. Tu mergi pe drumul tău, fă-ţi drum printre nori, dacă se află pe drum. Nu încerca să-i risipeşti, nu fi reţinut de ei, vor pleca la fel cum au venit. Ei nu rămân niciodată pe loc. Dar, dacă doriţi să va opriţi pentru a îi vedea cum dispar, aşteptaţi pentru un timp ... vântul suflă oricum.

Vântul suflă pentru a-ţi înlătura norii din cale. Aşteptă doar pentru a vedea norii disparând, şi soarele, aceleaşi vechi soare al iubirii va străluci din nou în plinătatea slavei sale. Când vine noaptea, toate par a fi întuneric, dar întunericul nu va dura. Lumina zorilor vine şi răspândeşte iubirea şi farmecul vieţii. Deci, nouă nu trebuie să ne pese dacă întunericul nopţii persistă pentru un timp. Pentru că lumina iubirii cu siguranţă nu a putut pleca pentru totdeauna.


Astfel noi trăim în iubire, aşteptăm în iubire să creştem în viaţă, şi să dobândim împlinirea în iubire veşnică. Iubirea ca iubire este universală. Iubirea personală este iubirea universală concentrată. Ahh, inima mea se bucură când spun iubirea personală este iubirea universală concentrată. Oceanul iubirii universale curge în fluxul de iubire individuală. Ce binecuvântare în viaţă. Inima în care conştiinţa universală a răsărit, este capabilă de a avea forţa oceanului nelimitat de iubire universală chiar şi în fluxul de iubire personală. Cei care limitaţi în capacitatea lor de a iubi, cei a căror iubire curge doar prin canalele limitate de obiecte izolate sau indivizi, cei cărora se poate să le placă numai asta sau aia, cei care nu pot conştientiza conştiinţa universală în inimile lor, sunt ca nişte mici iazuri în care iubirea poate circula doar ca mici unde şi nu ca valurile mării. Aceasta este dragostea pentru cei mai mulţi dintre noi. Iubim astăzi, şi ne ridicăm la luptă mâine.

Să nu aducem ruşine iubirii. Fie ca noi sa ne ridicăm la iubire mereu mai mult şi mai mult. Când un ocean curge în iubire, curge în launtrica pace. Când un lac puţin adânc se ridică în valuri ca ale oceanului ele nu pot decât să stârnească noroiul de la fund. Şi toată liniştea lacului se tulbură. Atunci când o inima puţin adâncă, precum un lac, încearcă să se înalţe în valuri de iubire, nu poate şi nu face dacât să scoată noroiul ce fusese cu grijă ascuns la fund. Pentru a ne bucura de oceanul iubirii, trebuie ca inimile noastre să crească sa crească inimile noastre până la profunzimea oceanului insondabil şi complet.

Fie ca noi să dăm acest statut de ocean inimii noastre înainte de a lăsa iubirea noastră sa fie aruncată de ici colo de bătaia vânturilor. Şi după ce am dobândit statutul acestei profunzimi, să ne deschidem inima pentru ca oceanul iubirii să curgă şi să-l lăsăm să curgă în plinătatea lui. Valurile puternice de dragoste vor creşte în har şi vor saluta slava creaţiei cu fericirea unităţii şi păcii lăuntrice

Şi cum putem îmbunătăţi profunzimea inimii noastre? Plonjând adânc în puritatea fiinţei noastre. Prin explorarea regiunilor fine ale impulsului de iubire, care murmură în camera liniştită a inimii noastre. Scufundându-ne adânc în liniştea oceanului nelimitat insondabil al iubirii prezent în inimile noastre. Printr-o tehnică simpla de explorare de sine, cunoscuta sub numele de meditaţie profundă transcendentală. Este uşor pentru fiecare dintre noi a înţelege amploarea insondabilă a oceanului iubirii prezente în interiorul nostru, şi de a ne bucura pentru totdeauna de plenitudinea inimii, în plinătatea vieţii.

Iubirea este plenitudine. Ea pe toate le cuprinde. Iubirea leagă. Este forţa unificatoare a vieţii. Ea ne extinde unitatea. Ea leagă, şi leagă totuşi în libertate. Ea ţine împreună legăturile libertăţii. Ea nu cunoaşte discordie. Dezbinarea este străină iubirii. Discordia este străină iubirii. Lipsa de armonie este străină de iubire. Iubirea este puritate. Dragostea este nevinovăţie. Iubirea este plinătate, unitate şi fericire. Ea aduce împlinire.

Iubirea unifică marginile împrăştiate de viaţă, şi le aduce pe toate împreună într-un tot integrat. Dragostea este simbolul vieţii. Lipsa de iubire denotă lipsa de conţinut al vieţii. Şi arătarea iubirii fără iubire adevărată este o ruşine pentru viaţă. Simplu, inocent, natural, starea normală de iubire, fara inhibiţii, este o calitate divină, care este calitatea naturală a vieţii plină de graţie. Harul divin se află în plinătatea prunciei iubirii .

Şi în abundenţa de iubire se află iubirea lui Dumnezeu şi iubirea creaţiei lui Dumnezeu. Şi atunci când cel care iubeşte viaţa se găseşte în iubirea nemărginită a conştiinţei cosmice, el îi şopteşte lui Dumnezeu din el însuşi, "Domnul meu, în templul inimii mele, pe altarul slavei Tale, Dumnezeul meu, dragostea mea este deplina, şi dragostea ta este preţuită în condiţii de siguranţă. Dragostea mea pentru tine este sigura, şi completă în prospeţime şi puritate întru gloria altarului tău. Domnul meu, domnia ta este asigurată în sanctuarul inimei mele. Iar când iubirea mea curge ea răspândeşte slava în creaţia Ta ."

În dragostea lui Dumnezeu, iubitorul de viaţă îşi găseşte o expresie a inexprimabilului. Viaţa Cosmică se poate exprima în activitatea sa; gândul vieţii cosmice materializat în procesul gândirii. Ochii lui privesc scopul creaţiei. Urechile lui aud muzica vieţii cosmice. Mâinile sale susţin intenţiile cosmice. Picioarele lui stabilesc viaţa cosmică în mişcare. El se plimba pe Pământ, şi totuşi se plimbă în destinul cerului. Îngerii se bucură ca el este pe Pământ. Aceasta este slava unităţii născute din dragoste.

Fie ca noi să fim în iubire cu tot ce e în jurul nostru. Fie ca noi să fim în iubire . Fie ca noi în iubire să hotărâm să fim în iubire. Pentru că iubirea este viaţă şi cu siguranţă nu vrem să ieşim din viaţă. Deci fie ca noi în iubire să decidem să ramânem în iubire şi fie ca noi niciodata să nu paşim în afara graniţelor iubirii. Pentru că în iubire sălăşluieşte puterea creaţiei, înţelepciunea vieţii, şi puterea tuturor lucrurilor bune. Desigur, viaţa noastră trebuie să fie toata în iubire.

Firul de iubire a ţesut straiul vieţii noastre. Noi trebuie să-l păstram curat şi pur. Viaţa este un dar sacru al lui Dumnezeu dăruit în iubire. Noi nu vom sfida iubirea, şi nu vom păta acest dar sacru al vieţii. Iubirea trebuie se fie pură în viaţa noastră. Aceasta va ajuta evoluţia noastra şi scopul cosmic al creaţiei. Ea ne va menţine la un nivel ridicat de har şi slavă a vieţii. Iubirea ne va salva de rău, şi ne va ghida viaţa. Iubirea va străluci pentru totdeauna pe drumul nostru, şi lumina ei va ghida paşii noştri fie că mergem lent sau rapid. Lumina iubirii va fi pentru totdeauna cu noi pe drumul nostru. Iubirea va fi pentru totdeauna ancora vieţii noastre. Vom fi în iubire şi iubirea trebuie să fie în noi. Vom trăi în iubire, trebuie să creştem în iubire, şi vom găsi împlinirea în iubirea eternă.

Maharishi Mahesh Yogi (înregistrare in1967)