Transcendental Speech and Poetic Expression in John of the Cross

Transcendental Speech and Poetic Expression in John of the Cross - Evelyn Toft

Articolul "Transcendental Speech and Poetic Expression in John of the Cross" de Evelyn Toft, publicat în Modern Science and Vedic Science, Volumul 10, Numărul 1, 2000, explorează legăturile dintre experiența divină directă și expresia poetică, folosind perspectiva Sfântului Ioan al Crucii și a Științei Vedice a lui Maharishi Mahesh Yogi. Evelyn Toft a obținut un doctorat în literatură spaniolă de la Universitatea din Cincinnati în 1983.

Ideea centrală a studiului este că atât Maharishi, cât și Sfântul Ioan al Crucii, deși provin din tradiții diferite, propun o abordare radicală în domeniul literaturii: experiența directă a divinului, sau Conștiința Transcendentală, trebuie să servească drept bază pentru arta scrisului și experiența lecturii.

Conexiuni dintre Logosul Creștin și „A” din Veda:

• Articolul începe prin a compara conceptul creștin de Logos sau Hristos, descris în scripturi ca "prima 'rostire' a Tatălui, la fel de eternă," reprezentarea perfectă a Divinului.
• Acest concept este pus în paralel cu „A” din Agnimile, din Rig Veda, unde Maharishi declară că "întreaga creație, plenitudinea vieții" este conținută în prima literă a Rig Veda, „A”. Potrivit lui Maharishi, "atunci când sămânța Absolutului a început să încolțească, atunci când valoarea nemanifestată a Ființei pure, sau a existenței pure, sau a inteligenței pure, sau a Conștiinței Pure începe să se exprime, această primă încolțire conține totalitatea expresiei copacului".

Perspectiva Sfântului Ioan al Crucii:

• Sfântul Ioan al Crucii utilizează înțelegerea creștină a Logosului pentru a caracteriza experiența transcendenței, citând Epistola lui Pavel către Evrei, care menționează Cuvântul divin în tăcere.
• El a urmat o spiritualitate dedicată experienței directe a Divinului dincolo de gând, imagine și sentimente.
• Poemele sale reflectă această tăcere și umilință în fața Cuvântului divin, ca în versurile:

  „Mi-e psalm încins pustia sub picioare și legămînt pe limba mea am pus să nu grăiesc cuvinte trecătoare, ci-umil să tac Cuvîntului de sus. Căci de n-ar fi iubirea, în cer și pe pămînt, nici Dumnezeu, nici omul n-ar mai avea Cuvînt.”

• Aceste versuri subliniază importanța tăcerii și a iubirii în relația cu Divinul.

Modelul Nivelelor Limbajului în Știința Vedică a lui Maharishi:

• Articolul propune utilizarea descrierii din modelul nivelelor limbajului din Maharishi Vedic Science, completate cu referințe la poetica Sfântului Ioan al Crucii, pentru a descrie procesul integral al comunicării transcendente.
• Aceste patru nivele implicate în procesul de producere a limbii vorbite sunt: Paravani, Pashyanti, Madhyama și Vaikari.

În concluzie, studiul subliniază că, deși provin din contexte culturale și religioase diferite, atât învățăturile lui Maharishi, cât și cele ale Sfântului Ioan al Crucii converg spre ideea că Conștiința Transcendentală este fundamentul esențial al expresiei literare și al înțelegerii profunde a acesteia.

A Vedic Science Based Poetics: Toward a New Theory of Literature" de William Haney

Articolul "A Vedic Science Based Poetics: Toward a New Theory of Literature" de William Haney, publicat în Modern Science and Vedic Science, Volumul 10, Numărul 1, 2000, servește ca o introducere la un număr special al revistei, care explorează paralelele dintre literatura hispanica, teoria literară contemporană și conceptul de conștiință, așa cum este expus de Știința Vedică Maharishi.

Despre Autor William S. Haney II este profesor de literatură și a fost membru al facultății de literatură la Maharishi International University (acum Maharishi University of Management) din 1985 până în 1995, unde a fost și șeful programului de studii postuniversitare în literatură din 1990 până în 1995. El și-a obținut doctoratul în limba engleză, cu accent pe teoria literară, de la Universitatea din California, Davis, în 1984. Haney a publicat numeroase articole despre teoria literară și Știința Vedică Maharishi și este autorul cărții Literary Theory and Sanskrit Poetics.

Critica Teoriilor Literare Contemporane Articolul prezintă o istorie a teoriei literare a secolului XX, de la Noul Criticism până la Deconstrucție, accentuând limitările acestora. Haney argumentează că fiecare tip de critică literară este incomplet în felul său:

• Formalismul (sau Noul Criticism) se concentrează pe text.
• Critica bazată pe răspunsul cititorului pune accent pe cititor.
• Noul istoricism se preocupă de istorie.
• Deconstrucția, creată de Jacques Derrida, se bazează pe idei precum différance și se opune "logocentricismului" și "fonocentricismului". Aceasta plasează limbajul anterior conștiinței, este relativistă și tinde spre anarhie.

Știința Vedică Maharishi, în contrast, oferă o imagine completă a cunoașterii (Saṁhitā), inclusiv cunoscătorul (Ṛiṣi), procesul cunoașterii (Devatā) și cunoscutul (Chhandas). Astfel, Știința Vedică demonstrează deficiențele teoriilor contemporane, limitate la starea de conștiință de veghe obișnuită, și le îndeplinește viziunea prin explicarea întregii game de stări de conștiință și a nivelurilor mai subtile ale limbajului.

Elementele unei Poetici bazate pe Știința Vedică Maharishi O poetică bazată pe Știința Vedică Maharishi oferă un cadru coerent pentru înțelegerea experienței estetice, integrând conștiința și limbajul.

1. Gama completă a conștiinței: Știința Vedică Maharishi descrie șapte stări de conștiință:
   • Trei stări obișnuite: somn profund (sushupti chetna), visare (swapna chetna) și veghe (jagrat chetna).
   • Patru stări superioare:
     • Conștiința Transcendentală (turiya chetna sau savikalpa samadhi), o stare de veghe interioară fără obiecte de gândire sau percepție, doar conștiință pură, conștientă de propria natură nelimitată. Este o stare de ordine perfectă, matricea din care emerg toate legile naturii și sursa inteligenței creative.
     • Conștiința Cosmică (turyateet chetna sau nirvikalpa samadhi), starea a patra stabilită permanent. În această stare, individul devine un martor tăcut al evenimentelor, iar acțiunile sale sunt spontan corecte și în armonie cu legea naturală.
     • Conștiința lui Dumnezeu, o rafinare a nivelului de percepție.
     • Conștiința Unității, cea mai înaltă stare de dezvoltare, în care conștiința pură nelimitată este experimentată ca natura esențială a tuturor lucrurilor, atât în interior, cât și în exterior.
2. Nivelurile Limbajului: Știința Vedică Maharishi analizează relația dintre conștiință și patru niveluri ale limbajului, menționate pentru prima dată în Rig Veda:
   • Vaikhari (vorbirea manifestă).
   • Madhyama (vorbirea interioară sau gândul).
   • Pashyanti (unitatea limbajului, impulsul cel mai subtil, unde sunetul și sensul sunt unite la punctul de joncțiune dintre conștiința de veghe obișnuită și Conștiința Transcendentală).
   • Parā (unitatea absolută a limbajului, în Conștiința Transcendentală, unde unitatea sunetului și sensului este fără impuls de manifestare). Aceste niveluri se împart în etape mai grosiere (vorbirea interioară și exterioară, corespunzătoare conștiinței de veghe obișnuite) și mai subtile (corespunzătoare Conștiinței Transcendentale). Limbajul se naște din Conștiința Pură sau Sinele.
3. Câmpul Unificat și Sinele: Câmpul unificat este baza nemanifestată a creației, un câmp de conștiință pură, de energie și inteligență nelimitată, care stă la baza tuturor formelor și fenomenelor din univers. Maharishi echivalează nivelul Parā al limbajului cu Brahman și susține că întregul univers emerge din dinamica auto-interactivă a câmpului unificat. Acesta este Sinele (Ātmā), care se referă la sine și se extinde de la punct la infinit și invers.
4. Împlinirea Estetică și Iluminarea: O poetică bazată pe Știința Vedică explică cum literatura poate orienta conștiința cititorului de la concret la abstract, de la nivelurile exprimate ale vorbirii către unitatea limbajului, de la starea obișnuită de veghe către Conștiința Transcendentală. Acest proces, numit "swing of awareness", este însoțit de o bucurie și împlinire sporită. Adevărata iluminare este experiența stabilă și permanentă a stărilor superioare de conștiință, nu doar un concept rațional. Maharishi subliniază că literatura de mare valoare provine dintr-o conștiință pură, fin acordată la câmpul unificat, permițând exprimarea unei înțelegeri vaste în expresii compacte, precum "oceanul într-o picătură".
5. Rolul Meditației Transcendentale (MT): Tehnica MT este o tehnologie subiectivă care permite minții să se așeze la cel mai profund nivel al său, contactând direct câmpul unificat. Aceasta este o cale rapidă și sigură către Conștiința Transcendentală și, ulterior, către stări superioare de conștiință. Cercetările științifice au coroborat efectele MT, inclusiv îmbunătățiri în învățarea conceptelor, inteligență, creativitate și performanța academică.

Aplicații și Viziunea Viitoare Articolele din acest număr special aplică Știința Vedică la filosofia occidentală și la literatura hispanica, demonstrând cum studiile literare pot trata experiențele de conștiință superioară și cum aceste experiențe stau la baza noțiunii de plenitudine care definește iluminarea. Acestea arată cum un astfel de cadru poate rezolva contradicțiile teoriilor literare existente și poate oferi o înțelegere mai profundă a textului, autorului și cititorului, văzându-le interconectate prin conștiință.

În cele din urmă, studiul literaturii, bazat pe Știința Vedică Maharishi, poate deveni un proces de dezvoltare a întregului potențial al vieții, cultivând conștiința pură – un câmp al tuturor posibilităților, sursa tuturor expresiilor și limbajului.

Consciousness and Literary Studies" de Susan Setzer și Terry Fairchild

Articolul "Consciousness and Literary Studies" de Susan Setzer și Terry Fairchild, publicat de Maharishi University of Management, propune o nouă abordare, bazată pe conștiință, pentru studiul literaturii, care urmărește să depășească problemele și fragmentarea teoriilor literare contemporane.

Critica Teoriilor Literare Contemporane: Autorii argumentează că, în prezent, literatura este "devalorizată" de tehnologia electronică și teoria critică. Domeniul se află într-un "dezechilibru", iar teoriile literare din secolul XX, în special postmodernismul și deconstrucția, sunt considerate incomplete și deficitare.

• Deconstrucția, fondată de Jacques Derrida, se bazează pe idei precum différance și plasează limbajul anterior conștiinței, fiind relativistă și ducând la o "anarhie intelectuală". Aceasta neagă existența Conștiinței Transcendentale și a adevărului absolut, susținând că toate textele se auto-deconstruiesc, iar sensul este întotdeauna amânat și nedeterminabil.
• Alte forme de critică, precum formalismul, critica bazată pe răspunsul cititorului și noul istoricism, sunt de asemenea considerate incomplete, concentrându-se pe aspecte izolate (text, cititor, istorie) și oferind o imagine "inadecvată a cunoașterii".
• Se observă o "pierdere a gândirii verticale" în societatea tehnologică, care, în mod tradițional, era asigurată de poezie și mit.
• Tendința de a vedea literatura ca un "fenomen social și politic" ignoră potențialul său mai profund.

Știința Vedică Maharishi ca Metateorie: Articolul propune Știința Vedică Maharishi ca o "metateorie" capabilă să unifice diferitele abordări critice și să restabilească scopul fundamental al literaturii.

• Conștiința este prezentată ca fiind cel mai fundamental element al vieții, sursa întregului univers și a potențialului creativ nelimitat.
• Conștiința Pură (sau Conștiința Transcendentală) este considerată nivelul cel mai profund, puternic și inteligent al existenței, fiind esența Sineleui fiecărui individ. Această stare, o "a patra stare de conștiință" dincolo de veghe, vis și somn, este o stare de "vigilență odihnitoare" și este corelată cu coerența EEG crescută în creier.
• Stările Superioare de Conștiință (Conștiința Cosmică, Conștiința lui Dumnezeu, Conștiința Unității) reprezintă dezvoltarea progresivă a potențialului uman, oferind o perspectivă "nelimitată" care integrează obiectivul din interiorul subiectivității.
• Cunoașterea este structurată în conștiință: Această axiomă centrală a Științei Vedice Maharishi postulează că, pentru o înțelegere completă și o creativitate maximă, conștiința individuală trebuie extinsă.
• Nivelurile Limbajului: Știința Vedică explică patru niveluri ale limbajului (Vaikhari, Madhyama, Pashyanti, Parā), de la cel manifest la cel absolut, arătând că limbajul își are originea în Conștiința Pură. Nivelul Parā al limbajului constituie un "semnificat transcendental real".
• Câmpul Unificat: Este sursa nemanifestată a creației, un câmp de conștiință pură, energie și inteligență nelimitată, care stă la baza tuturor fenomenelor.
• Structura „trei în unu” (Saṁhitā): Conștiința Pură unifică cunoscătorul (Ṛiṣi), procesul cunoașterii (Devatā) și cunoscutul (Chhandas), iar această structură interconectează toate elementele literaturii.
• Efectul Maharishi: Este un fenomen demonstrat științific, unde coerența colectivă a unei societăți crește atunci când un procent mic din populație practică tehnicile Meditației Transcendentale (MT) și TM-Sidhi.

Programul de Literatură Bazat pe Conștiință (la Maharishi University of Management): Acest program interdisciplinar aplică tehnicile de dezvoltare a stărilor superioare de conștiință la studiul limbajului și literaturii.

• Literatură și Iluminare: Literatura este văzută ca un "flux al conștiinței", iar studiul ei poate conduce la "iluminare" – o experiență directă și stabilă a stărilor superioare de conștiință.
• Mecanicile Lecturii: Tehnicile literare (precum pauzele/golurile, limbajul figurativ, ritmul și tehnicile narative) pot ghida conștiința cititorului spre interior, către niveluri mai subtile ale minții sau către Sine, într-un proces numit "transcendere". Această "oscilație a conștienței" de la concret la abstract este însoțită de o bucurie și o împlinire sporită.
• Rolul Cititorului și Scriitorului: Nivelul de conștiință al scriitorului determină calitatea și universalitatea operei. De asemenea, gradul în care cititorul descoperă sensul într-o operă este direct legat de propria sa stare de conștiință. O "obiectivitate adevărată" a criticilor și cititorilor este atinsă doar atunci când au experimentat direct câmpul unificat și se identifică cu acesta.
• Educație și MT: Practicarea Meditației Transcendentale (MT), o tehnică științific validată pentru dezvoltarea conștiinței, permite studenților să transceadă zilnic și să-și îmbunătățească capacitatea de a percepe subtilitățile literaturii, stimulând inteligența, creativitatea și performanța academică.
• Unificarea Teoriilor: Programul unifică toate teoriile literare existente, considerându-le "expresii diferite ale cunoașterii" și "arome ale propriei conștiințe", toate bazate pe același "câmp de adevăr absolut" al conștiinței pure.
• Scopul Literaturii: Scopul suprem al literaturii este să conecteze suprafața vieții cu adâncimea sa, să exprime aspectul absolut în fiecare fază a activității și să ducă la dezvoltarea Conștiinței Unității, plină de "împlinire și înțelepciune".

În concluzie, lucrarea argumentează că, prin integrarea Științei Vedice Maharishi, studiul literaturii poate deveni un proces de "desfășurare a potențialului deplin al vieții", conducând la o înțelegere holistică a realității și la o dezvoltare echilibrată a individului și a societății.

Tracking the Path of Transcending: The Source of Creativity in Lope de Vega’s El ganso de oro

Articolul "Tracking the Path of Transcending: The Source of Creativity in Lope de Vega’s El ganso de oro" de Frederick A. de Armas, publicat în Modern Science and Vedic Science, Volumul 10, Numărul 1, 2000, examinează piesa de teatru El ganso de oro (Gâsca de Aur) a lui Lope de Vega printr-o perspectivă bazată pe Știința Vedică Maharishi.

Autor și Context: Frederick A. de Armas, de la Pennsylvania State University, este autorul acestui eseu, care face parte dintr-o colecție de articole ce explorează paralelele dintre literatura hispanica, teoria literară contemporană și conceptul de conștiință, așa cum este expus de Știința Vedică Maharishi.

Argumentul Central: Eseul susține că piesa El ganso de oro, o operă timpurie și adesea considerată minoră (scrisă între 1588 și 1595), merită un statut mai important. De Armas o prezintă ca fiind un text coerent, unificat și metadramatic, care investighează mecanicile creativității și urmărește calea transcenderii. Această argumentație este susținută de Știința Vedică Maharishi, care oferă o înțelegere profundă a procesului metadramatic descris în comedia lui Lope de Vega.

Lope de Vega și Procesul Creativ:

• Sursa Creativității: Maharishi Mahesh Yogi afirmă că "toți poeții de succes au urmărit calea transcenderii", contactând "nivelul inteligenței creative nemanifestate, care este sursa întregii creativități". Această "sursă" sau "câmp unificat" poate fi contactată adânc în interiorul sinelui.
• Limbajul Superficial versus Profund: La începutul piesei, limbajul artificial din Arcadia lui Lope de Vega, o "dystopie" unde cuvintele sunt folosite pentru manipulare și înșelăciune, nu reușește să evoce sensuri profunde. Aceasta contrastează cu un "Evul de Aur" idealizat, unde adevărul și sinceritatea domneau. De Armas, citând Orme-Johnson, explică faptul că o comunicare eficientă necesită ca limbajul să emane de la un nivel profund al conștiinței, cum ar fi nivelul Parā din literatura Vedică.

Calea Transcenderii și Călătoria Eroică a lui Belardo:

• Simbolismul Peșterii: Piesa urmărește drumul eroului, Belardo, care, pentru a o salva pe Belisa, intră într-o peșteră. Această peșteră simbolizează o catabasis – o călătorie arhetipală în adâncurile pământului (sau în interiorul sinelui) în căutarea înțelepciunii. Această călătorie interioară, inspirată de mitul lui Orfeu, este un simbol al creației poetice, unde poetul accesează cele mai profunde niveluri ale sinelui pentru a găsi inspirație.
• Experiența Transcenderii: Călătoria lui Belardo în peșteră este o metaforă pentru procesul de transcendere, o "scufundare naturală a conștienței către sursa sa, câmpul inteligenței pure sau Sinele". Inițial, Belardo se pierde deși ține un "fir fragil" (o metaforă pentru atașamentul la lumea exterioară), dar, eliberându-se de acest atașament și bazându-se pe "Natură și conștiența sa interioară," reușește să iasă din peșteră transformat.
• Purificarea Fiziologică și Psihologică: Această coborâre simbolică în peșteră, care duce la confruntarea cu temeri precum separarea și moartea, este comparată cu procesul Meditației Transcendentale, care elimină stresul fizic și psihologic acumulat în sistemul nervos. Uciderea "șerpilor" sau "dragonului" (plaga din Napoli), un monstru mitic a cărui respirație otrăvește cerurile, simbolizează purjarea pasiunilor egoiste și restabilirea sănătății atât a pământului, cât și a echilibrului interior al lui Belardo.
• Eroul Iluminat: Belardo iese din peșteră "mai înțelept și mai dinamic," beneficiind de "sprijinul Naturii". El devine un "erou arhetipal" capabil să "acționeze corect spontan" și să aducă bunăstare comunității, un dar ("boons") pe care îl poate oferi semenilor săi, așa cum a făcut Orfeu.
• Conștiința Cosmică și Acțiunea Corectă: Acțiunile lui Belardo sunt acum în armonie cu Legile Naturii, deoarece a intrat în contact cu "inteligența creativă nelimitată a vieții cosmice" sau cu "câmpul unificat". Maharishi explică că pentru ca acțiunea să fie întotdeauna corectă, conștiența actorului trebuie să fie permanent deschisă la "câmpul Ființei" (Conștiința Cosmică).
• Creștere Continuă: Chiar și după transformare, Belardo încă prezintă "slăbiciuni umane," cum ar fi incapacitatea de a o recunoaște pe Belisa, indicând că mai are loc de creștere spre o stare de conștiință pe deplin iluminată, unde toate opozițiile sunt rezolvate și dorințele personale satisfăcute.

Concluzie: Articolul concluzionează că piesa El ganso de oro nu este doar o comedia, ci un text care sondează dinamica creativității și arată că sursa acesteia, localizată în Sinele transcendental (simbolizată de peșteră), poate duce la crearea unei piese de teatru sau la transformarea unei persoane obișnuite într-un "rege-poet," un erou arhetipal sau o ființă iluminată. Prin această transformare individuală, poate veni transformarea societății, conducând-o spre o restaurare a "Epocii de Aur," un "rai pe pământ". Această abordare subliniază modul în care studiul literaturii, bazat pe Știința Vedică Maharishi, poate contribui la dezvoltarea conștiinței și la înțelegerea holistică a realității.

Articolul „Whitman, Transcendentalism and the American Dream: Alliance with Nature’s Government through Language” de Susan Setzer, publicat în Modern Science and Vedic Science, Volumul 9, Numărul 1, 1999, propune o reevaluare a viziunii lui Walt Whitman asupra unității americane și a puterii limbajului, folosind ca fundament principiile Științei Vedice Maharishi. Autoarea, Susan Setzer, este profesor asistent de literatură și șefa Departamentului de Literatură și Limbi la Maharishi University of Management.

Introducere: Criza Culturală și Experimentul Lingvistic al lui Whitman Whitman a anticipat o Americă unificată într-o perioadă marcată de războiul civil, crezând că diferențele pot fi armonizate prin puterea limbajului și a poeziei. El considera că scopul spiritual al unei națiuni se reflectă în literatura sa și că poezia sa, prin „experimentul lingvistic”, ar putea unifica Sinele, cultura și Legea Naturală prin experiența estetică. Limbajul, în viziunea lui Whitman, nu doar păstrează valorile culturale, ci are și o valoare interioară capabilă să conecteze individul la ordinea cosmică.

Partea I: Conștiința Auto-Referențială și Nivelurile Limbajului

1. Cultura de Sine Transcendentalistă și „Auto-Referențialul” lui Maharishi:

   • Whitman și alți scriitori Transcendentalisti din New England (precum Ralph Waldo Emerson și Henry David Thoreau) au căutat o „cultură de sine” – transformarea ego-ului prin Sinele transcendental (Geniul, Sufletul Universal, Natura). Aceasta era o condiție prealabilă pentru a trăi în armonie cu scopul divin al cosmosului și pentru a adăuga valoare culturii.
   • Whitman a numit această dezvoltare totală a sinelui „Personalism”, desfășurarea întregului potențial cultural și spiritual al fiecărui individ.
   • Experiențele lui Thoreau și Whitman, de a-și consulta propria conștiință și de a se simți „un nucleu odihnitor în magazinul universului” sau într-o stare de „contemplare înalțătoare” cu lumea obiectivă suspendată, sunt analoge cu experiențele conștiinței pure sau auto-referențiale descrise de Maharishi Vedic Science. Maharishi explică faptul că experiența conștiinței auto-referențiale înseamnă simultan experiența Sinelui a tot ceea ce există, funcționarea auto-referențială a Naturii însăși.
   • Iluminarea, în viziunea lui Maharishi, este capacitatea de a menține conștiința transcendentală auto-referențială în orice moment, chiar și cu simțurile angajate, o realizare care permite individului să fie în armonie cu inteligența organizatoare a Legii Naturale.

2. În Armonie cu Legea Naturală: „Guvernul Naturii”:

   • Whitman credea că Legea Naturală nu este doar o filozofie, ci o inteligență regeneratoare care „și-a dezvăluit planurile prin omenire, precum și prin mediul său”. El și-a propus să „cânte Cântecul acelei legi a identității medii și a Sinelui, în concordanță cu legea divină a universalului”.
   • Maharishi identifică acest nivel transcendent de funcționare a Naturii ca „Guvernul Naturii” – Câmpul Unificat al Naturii, inteligența pură, perceput în starea auto-referențială a conștiinței umane.

3. Bogăția unei Culturi se Află în Limbajul Ei:

   • Whitman, inspirat de Emerson, a creat un idiom american din viziunea sa asupra limbajului țării, considerând că bogăția unei culturi se află în limbajul ei. El a văzut Leaves of Grass ca un „experiment lingvistic” pentru a oferi „spiritului, corpului, omului, noi cuvinte, noi potențialități de vorbire”.
   • Limbajul, în viziunea lui Whitman, are puterea de a unifica, de a exprima adevărul universal și de a conecta oamenii la Legea Naturală.

4. Conștiința („Prezența”) în Limbaj:

   • Whitman credea că nu doar limbajul în sine, ci și vocea distinctă a poetului încorporată în limbaj influența publicul. Această „prezență” a scriitorului în cuvinte este ceea ce Știința Vedică ar numi conștiința scriitorului în limbaj.
   • Teoriile lingvistice postmoderne neagă prezența în limbaj și un „semnificat transcendental absolut”, considerând că sensul este arbitrar și mereu amânat.
   • Știința Vedică Maharishi contracarează aceste viziuni, afirmând că există o corelație între nume și formă (sunet și sens) în stări mai subtile de conștiință, unde limbajul își are originea în conștiința pură. Sensul absolut este definit ca „unitatea dinamică a Cunoscătorului (Ṛiṣi), procesului cunoașterii (Devatā) și Cunoscutului (Chhandas)”, experimentată într-o stare absolută de conștiință.

5. Teoria Vedică a Limbajului Bazată pe Stări de Conștiință:

   • Modelul Vedic al limbajului (Vaikhari, Madhyama, Pashyanti, Parā) explică modul în care limbajul se manifestă de la niveluri cele mai grosiere la cele mai subtile, având originea în Conștiința Pură.
   • „Cuvintele adevărate” ale lui Whitman, considerate a fi sub „sunetele aparente” ale cuvintelor, sunt asemuite cu Legile Naturii și cu nivelul Parā al limbajului Vedic, unde sensul este latent, unsayable, dar experimentat ca formă, uniune și plan în Sine.
   • Semnificatul transcendental al fiecărui cuvânt este „Câmpul Unificat silențios al propriei conștiințe pure”. Acest lucru face ca referirea la Sine în toate lucrurile să fie plăcută, iar experiența diversității în unitate devine posibilă.

Partea II: Stări Superioare de Conștiință și Răspunsul Estetic

1. Efectul Estetic Integrează Mintea și Corpul:

   • Pentru Whitman, experiența estetică este scopul poeziei și o formă de comunicare între poet și cititor. Ea provine din puritatea conștiinței poetului, care, fiind un „văzător”, insuflă viață limbajului. Poezia, în viziunea sa, este practică și vindecătoare, punând cititorul în contact cu natura și cu reînnoirea de sine.
   • Maharishi Vedic Science oferă un model al răspunsului estetic ca integrare a minții și corpului, a atemporalului cu istoricul. Răspunsul estetic nu este escapist, ci conectează și integrează toate aspectele minții, ducând la o armonizare a nivelurilor grosiere și subtile ale vieții.
   • Experiența conștiinței transcendentale alături de experiența senzorială este posibilă în stări superioare de conștiință, îmbunătățind percepția senzorială.

2. Ritmul Naturii al lui Whitman:

   • Whitman a folosit sunetul și ritmul poeziei sale pentru a ghida conștiința cititorului către niveluri mai subtile ale limbajului și către miezul său tăcut (Sinele). Ritmul său unduitor, lipsit de rimă clasică, imită ritmul oceanului și cel al Bibliei.
   • Aceste „ruri” sau rădăcini ale ritmului dispar „din vedere” („out of sight”), sugerând o intrare în tăcere, în niveluri nemanifestate și auto-referențiale ale limbajului.
   • Maharishi explică că ritmul natural al literaturii – expansiunea și contracția rapidă a calităților contrastante – este puterea sa evolutivă, care pune cititorul în contact cu pulsațiile universului ce emană din origine, din tăcere. Această „zdruncinătură rapidă a conștienței” duce mintea într-o stare de liniște, de „vigilență odihnitoare” (restful alertness), similară cu efectul Meditației Transcendentale.
   • Literatura, prin integrarea contrastelor (de exemplu, iarba și stelele în Song of Myself), permite conștiinței să se extindă, să cuprindă diversitatea în unitate, conducând la bucurie și înțelepciune.

Concluzie: Cititorul Competent Teoriile literare postmoderne au dus la o „reprimare a esteticului”, considerând unitatea opresivă și sensul nedeterminabil. Articolul lui Setzer susține că Știința Vedică Maharishi oferă o soluție practică și universală.

• Un „cititor competent” este cel a cărui conștiință este pe deplin trează, capabil să experimenteze „fluxul conștiinței, fluxul vieții, fluxul naturii, fluxul infinitului, al totalității” din literatură.
• Studiul literaturii, în lumina Științei Vedice, poate cultiva răspunsul estetic, mișcarea conștiinței către un Sine unificat, și oferă cititorului un gust al stărilor superioare de conștiință.
• Tehnica Meditației Transcendentale și programul avansat TM-Sidhi sunt metode verificate științific pentru a atinge conștiința auto-referențială și a desfășura întregul potențial al vieții.
• Viziunea lui Whitman pentru o „democrație spirituală” prin poezie și cititori competenți, capabili să înțeleagă unitatea din spatele diversității, este completată de Știința Vedică Maharishi, care oferă atât baza teoretică, cât și mijloacele practice pentru realizarea acestei viziuni.

Art and consciousness in light of Maharishi Vedic science

Articolul/teza "Art and consciousness in light of Maharishi Vedic science.pdf" explorează profund relația dintre artă și conștiință prin prisma Științei Vedice Maharishi, combinând o analiză intelectuală obiectivă cu o investigație subiectivă bazată pe experiența personală a autorului.

Obiectivele Cercetării: Cercetarea își propune să răspundă la două întrebări fundamentale:

1. Care este beneficiul tehnologiilor practice și al cunoașterii teoretice a Științei Vedice Maharishi pentru arte și artist?
2. Cum a influențat această cunoaștere rezultatul practicii creative a autorului, prin propria sa cercetare subiectivă asupra conștiinței?

Introducere în Știința Vedică Maharishi (MVS): MVS este descrisă ca o știință completă a conștiinței și a expresiilor sale, bazată pe înțelepciunea vedică antică, așa cum a fost elucidată de Maharishi Mahesh Yogi. Aceasta aduce la lumină realitatea conștiinței și capacitatea conștiinței individuale de a se extinde și a crește într-o manieră evolutivă. Principiul său de bază este existența unui constituent esențial care fundamentează, dă naștere și pătrunde întreaga creație. Acesta este denumit în diverse moduri: Sinele (Self), Ființa (Being), Câmpul Unificat al Inteligenței Creative, Potențialul Total al Legii Naturale, sau câmpul conștiinței pure.

Metodologie: Cercetarea este atât o analiză intelectuală obiectivă, cât și o investigație subiectivă prin experiența personală a autorului în dezvoltarea conștiinței. Aceasta validează cunoașterea MVS experiențial, prin practicarea regulată a tehnicilor de conștiință ale lui Maharishi – programul Meditației Transcendentale (MT) și programul TM-Sidhi, inclusiv Zborul Yoghin – alături de observarea și înregistrarea propriei creșteri a conștiinței și a sporirii creativității. De asemenea, include o investigație intelectuală a cercetărilor științifice care au coroborat ideile MVS.

Beneficiile MVS pentru Artă și Artist:

• Sursa Artei și a Creativității: Arta își are sursa în transcendent, în câmpul nemanifestat al conștiinței pure, care este imortal și plin de toate posibilitățile. Acest câmp este sursa inteligenței supreme care proiectează activitatea și destinul întregii creații. Conștiința artistului este considerată factorul fundamental al creației artistice.
• Rolul Artistului: Pentru a-și îndeplini rolul, conștiința artistului trebuie să fie pe deplin dezvoltată, trăind în stări superioare de conștiință și acționând în acord cu Legea Naturală. Meditația Transcendentală este considerată "arta artelor", instrumentul prin care artistul își poate accesa propria conștiință și rezervorul infinit de creativitate. Un artist stabilit în Conștiința Cosmică creează artă care este natural evolutivă pentru privitor.
• Rolul Operei de Artă: Opera de artă este o expresie a conștiinței artistului. Când artistul trăiește Ființa (Being) – conștiința pură – opera sa devine mai completă, mai împlinitoare și reflectă structura conștiinței auto-referențiale. Arta ar trebui să fie de natură evolutivă, înălțătoare și hrănitoare atât pentru artist, cât și pentru privitor.
• Rolul Privitorului: Gradul în care privitorul apreciază arta și valoarea sa nelimitată depinde de propriul său nivel de conștiință. Pentru a percepe intenția supremă a unei opere și natura sa nelimitată în forma sa delimitată, privitorul trebuie să funcționeze de la niveluri superioare de conștiință. Arta creată din conștiința pură întruchipează absolutul, având valori universale care transcend barierele culturale și iluminează privitorul.
• Scopul Suprem al Artei: Scopul vieții este expansiunea fericirii și evoluția, iar cel mai înalt scop al artei derivă din cel mai înalt scop al vieții: exprimarea conștiinței de beatitudine absolută (Sat-Chit-Ananda).

Verificarea Științifică a MVS: Cercetarea subliniază că MVS este verificată prin cercetări științifice moderne, în special în fizica modernă (fizica cuantică), fiziologia umană și neurofiziologie.

• Fizica: Știința modernă a descoperit straturi mai profunde de ordine în Natură, de la nivel atomic la subnuclear, culminând cu descoperirea câmpului unificat.
• Fiziologia: Dr. Tony Nader a descoperit o corespondență exactă între structura și funcția fiziologiei umane și Veda (care este conștiința pură). Aceasta sugerează că fiziologia este o expresie a conștiinței.

Practica Creativă a Autorului ("Dynamic Silence"): Autorul documentează propria călătorie subiectivă, reflectând asupra modului în care înțelegerea și aplicarea MVS i-au transformat profund viața și practica creativă. Seria sa de lucrări, numită "Dynamic Silence", este o expresie manifestă a acestei călătorii și a experienței sale zilnice de a atinge nivelul transcendental al Sinelui. Această experiență interioară de beatitudine și frumusețe estetică, ce provine din liniștea supremă, îi stimulează ideile creative.

Potențialul Viitor al Artei: Studiul susține că, pe măsură ce conștiința umană continuă să se dezvolte, arta se va mișca spre o direcție evolutivă, creând artă care este iluminatoare și hrănitoare pentru privitor. Prin aplicarea tehnologiilor de conștiință, arta poate contribui la "Efectul Maharishi" de a crea coerență în conștiința colectivă și de a facilita trecerea într-o "Eră a Iluminării". Viziunea este ca arta să manifeste valoarea deplină a conștiinței și a beatitudinii în experiența zilnică, contribuind la "Raiul pe Pământ".

Art and the Unified Field" de Michael Peter Cain

Articolul "Art and the Unified Field" de Michael Peter Cain, publicat în Modern Science and Vedic Science, Volumul 2, Numărul 3, 1988, prezintă o abordare integrată a disciplinei artei, conectând fiecare aspect al acesteia la sursa sa în conștiința pură, numită Câmpul Unificat.

Despre Autor și Scopul Lucrării Michael Peter Cain este profesor de artă și co-președinte al Departamentului de Artă la Maharishi International University (MIU), cu un background în pictură de la Yale School of Art and Architecture și studii cu Maharishi Mahesh Yogi. Acest eseu și diagrama însoțitoare au fost create ca o contribuție a Departamentului de Artă al MIU la proiectul "Unified Field Charts" al lui Maharishi Mahesh Yogi. Scopul a fost de a prezenta vizual relația dintre cunoștințele fundamentale ale artei și câmpul nemanifestat al conștiinței pure, precum și emergența secvențială a cunoașterii disciplinei de la subtil la grosier și interrelația tuturor părților sale. Această abordare recunoaște că, deși arta a fost întotdeauna structurată în conștiință, analiza ordonată a operațiunilor sale a fost rareori preocuparea artistului.

Abordarea Integrată a Artei Articolul propune o nouă abordare integrată a artei, care conectează fiecare aspect al artei la sursa sa în conștiință. Această sursă este afișată ca Câmpul Unificat (Nivelul 1), sursa nemărginită, nemanifestată a întregii existențe, conștiința pură, recunoscută de Maharishi Vedic Science și recent întrezărită de fizica modernă.

Structura integrată a artei este prezentată în mai multe niveluri:

1. Câmpul Unificat (Nivelul 1): Sursa, conștiința pură.
2. Conștiința Artistului (Nivelul 2): Primul stadiu al manifestării unei opere de artă.
3. Procesul Creativ (Nivelul 3): Etapele interne de manifestare a calităților câmpului unificat.
4. Planul Expresiei (Nivelul 4): Prin care se manifestă obiectul de artă.
5. Obiectul de Artă (Nivelul 5): Artefactul fizic, care mediază între munca subiectivă și efectele obiective ale artei.
6. Funcțiile Artei (Nivelul 6): Îmbogățesc conștiința colectivă.
7. Arta de a Trăi (Nivelul 7): Prin care cele mai înalte valori ale performanței artistice sunt realizate în viața de zi cu zi, îmbogățind societatea cu calitățile evolutive ale câmpului unificat.

Câmpul Unificat și Conștiința Câmpul Unificat este o stare de liniște nemărginită din care provine toată manifestarea, o stare de existență absolută dincolo de timp și spațiu. În același timp, este un câmp dinamic de toate posibilitățile, casa tuturor legilor naturii și sursa dinamismului infinit. Fizica modernă descrie Câmpul Unificat ca un continuum etern dinamic, care, prin natura sa auto-reflexivă, inițiază și menține procesul de manifestare. Această descoperire paralelă cu descrierea din Știința Vedică Maharishi, unde manifestarea apare atunci când câmpul absolut și nemărginit al conștiinței pure, numit Samhita, devine conștient de sine. Această conștiință pură este experimentată ca sursa conștiinței individuale prin tehnica Meditației Transcendentale (MT).

Calitățile Câmpului Unificat Câmpul Unificat posedă numeroase calități pozitive care infuzează conștiența oricui îl contactează sistematic. Acestea includ Nemărginire, Dinamism Infinit, Auto-suficiență, Corelație Infinită, Integrare, Auto-referențialitate și Beatitudine. Aceste calități sunt reflectate în artă și stimulează impulsul evolutiv de dezvoltare a conștiinței, oferind o întrezărire a scopului vieții.

Rolul Artistului și Procesul Creativ Crearea artei începe în conștiința Artistului (Nivelul 2), unde acesta este martorul proprietății celei mai subtile a naturii – Beatitudinea câmpului unificat nemanifestat. Inspirația, caracterizată de rezonanța unității dintre cunoscător și cunoscut, propulsează artistul pe calea manifestării creative. Procesul creativ, deși complex, este simplu și spontan, implicând o mișcare flexibilă și rapidă a conștiinței dinamice a artistului de la sursa sa în conștiința pură către opera de artă emergentă și înapoi. Cain subliniază că arta este structurată în conștiință, iar valoarea fiecărei opere de artă depinde de valoarea conștiinței creatorului său.

Calitățile Artei: Completeness, Appropriateness, Unity Articolul detaliază trei calități esențiale ale artei:

• Completeness (Integralitate): Capacitatea artei de a exprima o gamă largă de experiențe într-o formă coerentă. Aceasta corespunde Auto-suficienței câmpului unificat.
• Appropriateness (Adecvare): Coordonarea inerentă a elementelor dintr-o lucrare, fiecare aspect fiind necesar pentru celelalte și pentru întreg. Aceasta se aliniază cu Corelația Infinită a câmpului unificat.
• Unity (Unitate): Integrarea formală a tuturor părților unei opere de artă într-o imagine coezivă, producând un sentiment de întreg indivizibil și armonie stabilă. Aceasta reflectă calitatea Integrating a câmpului unificat, care servește drept sursă unică a tuturor fenomenelor diverse.

Rolul Privitorului Atunci când privitorul experimentează opera de artă, el re-creează calitățile conștiinței artistului în propria sa experiență. Calitatea experienței artei depinde de calitatea conștiinței privitorului; cu cât gama de conștiență a privitorului este mai mare (de la Sine la intelect, minte și simțuri), cu atât se va bucura de o experiență artistică mai bogată și mai completă. Obiectivul artei este de a incita privitorii să-și dezvolte fiecare nivel al propriei conștiențe, de la simțuri la minte, simțire și sinele interior.

Rolul Meditației Transcendentale (MT) Tehnica MT este vitală pentru împlinirea supremă a artei, deoarece scopul principal al artei este evoluția conștiinței. MT, împreună cu programele TM-Sidhi, permite experiența directă a câmpului unificat ca conștiință pură, integrând permanent calitățile câmpului unificat în conștiența individuală. Aceasta asigură dezvoltarea completă atât a artistului, cât și a privitorului. Maharishi afirmă că "Meditația Transcendentală este arta artelor", deoarece îi permite artistului să-și acceseze rezervorul nelimitat de creativitate și să creeze în mod conștient din acest nivel de conștiență pură.

Arta și Cultura: Spre Arta de a Trăi și Raiul pe Pământ Cultura este definită ca structura prin care oamenii își susțin și își dirijează colectiv viețile, iar scopul ei este de a desfășura nemărginirea câmpului unificat în toate aspectele vieții. Articolul anticipează un viitor în care arta se va extinde dincolo de obiectele specializate, iar fiecare aspect al vieții umane, de la designul lucrurilor create de om la conduita fiecărui moment al vieții, va căpăta calitățile înălțătoare și evolutive ale artei sublime. Scopul suprem al artei este de a exprima cele mai sublime valori ale vieții, manifestând frumusețea, adevărul și nemurirea Sinelui în forme universale. O astfel de artă contribuie la o civilizație caracterizată de "Raiul pe Pământ", unde toți sunt fericiți, armoniosi și trăiesc plenitudinea vieții.

Articolul subliniază, de asemenea, că Michael Cain, sub îndrumarea lui Maharishi, a dezvoltat un curs de bază în artă (Art Core Course) la MIU (acum Maharishi University of Management), care a examinat istoria imaginii și relația dintre artă și conștiință, aplicând perspectiva Științei Vedice Maharishi. Cain a observat că arta, de-a lungul istoriei, a sugerat mereu unitatea și a invitat privitorul la unitate, iar această cerință a crescut pe măsură ce conștiința umană a evoluat. El a prezis că arta viitorului, influențată de implicarea artiștilor în transcendență și de o nostalgie pentru stabilitatea artei sacre, va fi o artă a conștiinței superioare. Această viziune este în acord cu Maharishi, care a descris "Câmpul Unificat" ca fiind un câmp de conștiință pură, inteligență și creativitate infinită.