Se afișează postările cu eticheta secta. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta secta. Afișați toate postările

miercuri, 15 iulie 2026

Is The Transcendental Meditation Program A Cult?

Este MT un cult? Criterii de evaluare cf. sursei:

http://www.truthabouttm.org/truth/IndividualEffects/IsTMaCult/index.cfm 


Text in romana cu traducere automata  mai jos >>>


Issue: Is The Transcendental Meditation Program A Cult?  

Summary: 

The Transcendental Meditation program cannot be called a cult because it develops independent, intelligent, creative thinking, and its founder, Maharishi, has in many ways encouraged personal independence, integration with society, and good citizenship.

Contents: 

Table Comparing the Transcendental Meditation Program and Cults 

How the TM technique Differs from Hypnosis 

Maharishi is the Opposite of a Cult Leader 

Swami Muktananda on Maharishi 

Cult Expert Writes on the TM Program 

References 

The Evidence:

The word “cult” has many meanings, but in recent decades it has often been used with a negative connotation to point out a group that others would like to see removed from society. This use of the term is expressed by the prominent religious scholar J. Gordon Melton:

"My working definition of a cult is a group that you don't like, and I say that somewhat facetiously, but at the same time, in fact, that is my working definition of a cult. It is a group that somebody doesn't like. It is a derogatory term, and I have never seen it redeemed from the derogatory connotations that it picked up in the sociological literature in the 1930s." (1).

Some psychologists and psychoanalysts have used their personal definition of mind control as “expert testimony” in legal proceedings against New Age groups on the behalf of various special interest groups who want to see them censured by society. However, this endeavor has not gained the support of the scientific community.

“A report on brainwashing and mind control presented by an American Psychological Association (APA) task force known as the APA Taskforce on Deceptive and Indirect Techniques of Persuasion and Control (DIMPAC), chaired by Singer, was rejected in 1987 by the APA's Board of Social and Ethical Responsibility for Psychology (BSERP) as lacking "the scientific rigor and evenhanded critical approach necessary for APA imprimatur," and cautioned the task force members to "not distribute or publicize the report without indicating that the report was unacceptable to the Board." 

The table below list factors related to cults along with evidence showing that the Transcendental Meditation program is the opposite of cults on every point.

Table Comparing the Transcendental Meditation Program and Cults.

Factors Related to Cults

Transcendental Meditation Program

Mind Control. Cults may use mind control techniques, such as peer pressure, to gain control over the behavior or their members (2, 3).

 

No Mind Control. The Transcendental Meditation program does not use any the mind control techniques. It is a simple, natural, effortless process that one does by oneself, which allows the mind to settle to its own quite level. (4). No one else is involved.

Stress, Fear, and Weaknesses. Cults prey on the individual’s stresses, fears, and weaknesses, and may use various techniques to amplify these factors to make the person more susceptible to manipulation (2).

Deep Rest to Normalize Stress and Fear, and Improve Health. The TM technique protects the individual from cults by strengthening the mind and body. It does this by providing a state of deep rest and reduced stress (5-8)—one that is different from sleep (5-8) and deeper rest than that provided by ordinary relaxation with eyes closed (9). This unique physiological state allows the body to heal itself through its intrinsic self-repair mechanisms. It increases orderliness of brain functioning (5-8, 10-29), reduces anxiety (30), and improves health (31-45)

Disintegration through Drugs and Fatigue. Cults may use drugs and fatigue to cause the brain to become incoherent and the person disoriented, making him/her more susceptible to suggestion and manipulation (2, 3, 46).

Increased Integration. The coherent restfully-alert state experienced during TM practice habituates the system to function in a more integrated style outside of meditation as well (5-45), making the individual less susceptible to suggestion and manipulation by cults or by anyone else.

Uncritical Thinking and Field Dependence. Cults promote uncritical thinking and use indoctrination to gain adherence to a dogmatic philosophy (2, 3). For example, people prone to join cults are more field dependent, which means that they look to others to structure their lives for them (47).

Increased Critical Thinking and Field Independence. Field independence is measured by perceptual tests, which reflect the ability to structure the perceptual, cognitive, and social fields. It is highly correlated with the ability to see another person’s perspective, yet resist social control and persuasion when it runs counter to one’s own evaluation of the situation and values (47). Controlled research, including randomized designs, has demonstrated that TM practice increases field independence (45-49), indicating increased cognitive structuring ability, the basis of personal freedom from persuasion and influences of outside control over one’s person.

Indoctrination and Dogma. Cults may use various indoctrination techniques to promote allegiance to a rigid dogmatic philosophy or worldview (2,3).

Improved Flexibility and Efficiency of Visual Cognitive Processes. The TM program has been shown to increase freedom from habitual patterns of perception but at the same time increase the ability to use such patterns effectively, where appropriate (53). This basic improvement in cognitive neurophysiology, along with increases in field independence and intelligence, decrease susceptibility to indoctrination.

Low General Cognitive Ability and Intelligence. Cults appeal to people with low intelligence, who by definition, have less critical thinking ability, and therefore are more susceptible to cult manipulation.

 

 

Increased General Cognitive Ability and Intelligence. TM practice increases fluid general intelligence, the ability to act intelligently in novel situations (49, 54). This finding, along with increases in creativity and field independence, indicates increased cognitive structuring ability, which enables a person to be more self organizing and less under the power of others.

Decreased Decision Making Ability. Cults may prey on a person’s inability to make decisions when faced with many choices. Moreover, they may seek to weaken the person’s decision making ability in order to control their behavior.

Increased Decision Making Ability. Research has shown that TM practice improves performance on correlates of general intelligence, including choice reaction time (54). Choice reaction time measures the ability to quickly react when presented with several choices. It indexes the speed of the attentional/decision making mechanisms of the brain.

Instability of Attention. Cults may also prey on a person’s inability to pay attention, which could be due to fatigue, stress, or drugs.

Increased Stability of Attention. Another correlate of intelligence is the standard deviation of choice reaction time (54), which is a measure of the ability to sustain focused attention. Standard deviation of choice reaction time measures the trial to trial variability in choice reaction time. If attention tends to wander, due to stresses or distracting thoughts, then the speed of one’s reaction time will vary greatly from one moment to the next. More intelligent individuals are found to have more stable choice reaction time from trial to trial, indicating system stability. This stability of the attentional system increases with TM practice (54), which would be expected to increase resistance to control by others.

Poor Information Processing. People can only be seduced into a cult if they process information poorly.

Improved Information Processing. Another correlate of intelligence is inspection time, which TM practice also improves (49). Inspection time is thought to be a measure of short-term memory, which is basic to information processing.  One has to retain new information in short-term stores for it to be processed properly. Improvements in basic cognitive abilities such as intelligence, choice reaction time, standard deviation of reaction time, and inspection time give a person the aptitude to evaluate false doctrines perpetrated by cults, politicians, and others.

Low Creativity. People who are low on creativity are susceptible to cults, because they have less ability to formulate their own direction in life, and consequently become dependent on others to lead them.

Increased Creativity. TM practice increases flexibility and originality of pictorial (figural) creativity as well as verbal fluency (49, 55). These improvements in creativity, along with increased field independence and intelligence, indicate a stronger mind that would be less susceptible to control by others.

Powerlessness and Low Self-Actualization. Another factor which may draw people into cults is powerlessness and lack of personal fulfillment. Some people may feel that the cult offers some sense of community, excitement, or meaning that is lacking in their lives (3). Moreover, cults may try to make people powerless in order to take over their lives.

Increased Self-Actualization. Self actualization is widely held to describe the most self empowered, healthiest, creative people in society (56). A meta-analysis of 42 studies showed that the TM program was three times more effective in increasing self-actualization than other meditation and relaxation techniques (57).

Low Maturity. Suggestibility tends to be low in childhood, to reach a peak at the onset of adolescence, and to decrease again in the middle aged and elderly (58). This explains why adolescents or immature adults are more prone to cults.

Increased Ego Development and Moral Reasoning. The Loevinger (59) test of ego development provides outer behavioral 'signs' of internal shifts in self-organization to more mature levels. Research has shown that TM practice accelerates development in children, adolescents, and prison inmates, and advances ego development in young adults (60-65). This was predicted to result from association of the awareness of the knower (the ego) with progressively deeper levels of the mind through TM practice (61).

For example, over a one year period, prison inmates practicing the TM technique progressed on average from the "conformist" stage, corresponding to a dominance of concrete thinking, to the "self aware" stage, corresponding to a dominance of the onset of reflective functioning of the intellect (64). The development of reflective thinking is another indication of increased cognitive restructuring ability that underlies the ability to think for oneself and not come under the sway of others. A practical consequence of increased reflective thinking is that prisoners who learned the TM technique while in prison showed a lower rate of return to prison after they were released compared to those in other programs (65).

Frozen Development. Ego development typically freezes by around 18-20 years of age or by the end of formal education. For example, college graduates do not typically develop further after graduating (59, 60, 66).

Unfrozen Development. A longitudinal study using Loevinger’s test found that 10 years after graduating from college young adults who participate in the TM and TM-Sidhi program reached higher levels of cognitive development than any sample previously reported in the field (66). The control groups showed the typical finding of little ego development after college, whereas the TM group showed an unprecedented continued increase.

A further study of 45 males with over 10 years of TM experience used modified instructions sensitive to potential high level responders and found 87% were above the highest level typically reached by adults (the conscientious level). The majority of TM subjects had reached the final two stages (autonomous and integrated), which are characterized by balanced growth of affect and cognition and enhanced moral reasoning and self-actualization (66).

Dependence on Drug and Alcohol. In some cases, the non-adaptive world view of cults revolves around the altered states of consciousness produced by psychotropic drugs and alcohol (2, 3). Moreover, cult behavior bears similarities to addictions. People take drugs in an effort to self-medicate, trying to achieve a sense of balance and well being. Depression motivates taking anti-depressants. Agitation and anxiety motivate ingestion of tranquillizers, while boredom may motivate seeking psychedelics. Such imbalances in the mind and body may also motivate a person to join a cult, in the hopes of finding some solace for the imbalances in their minds and bodies.

Decreased Dependence on Substances. The deep rest afforded by TM practice increases balance in the mind and body (5-66). Consequently, the person becomes increasingly independent of the imbalances that promote dependencies, such as on drugs and alcohol or other people.

A meta-analysis of 198 studies, found that the TM technique produced substantially larger effect sizes and longer abstinence rates in decreasing drug and alcohol use than other types of meditation and relaxation techniques (biofeedback, muscle relaxation, relaxation response, cognitive affective anxiety reduction), or therapeutic probation, pharmacological intervention, educational programs, or alternative unconventional treatments (e.g. acupuncture) (67).

Isolation and Anti-SocialBehavior. Cults are closed systems, which isolate the individuals from society, and promote anti-social thinking and behavior (2, 3).

Pro-Social Behavior. Maharishi and members of the TM community have a history of open, public, scientific, and scholarly debate. For example, the faculties of Maharishi University of Management and Maharishi European Research Universe have a 38-year record of publishing in peer-reviewed journals, as can be seen from searching Google Scholar. They have participated in numerous professional conferences in their fields and have won over $24 million in highly competitive grants from the National Institutes of Health for research projects involving close collaboration with other universities. The faculty of MUM have won academic recognitionin many areas. The Maharishi School has won more awards in the arts and sciences than any other school in Iowa or the United States. This kind of open participation in the academic world is just the opposite of the closed thinking and behavior of cults.

Go to top 

How the TM technique Differs from Hypnosis.

Hypnosis and hypnosis-related techniques often top the list of “mind control” techniques (2, 3). Because hypnosis is the most well-known and researched technique of mind control, it is instructive to see how it differs from the Transcendental Meditation technique.

First of all, as a point of clarification, physiological research has failed to find a physiologically unique “hypnotic trance,” and the very existence of such a trance is highly debatable (69).  In fact, one study has found that hypnotic suggestion works even while the hypnotic subject is working on a stationary exercise bicycle (70). This indicates that, contrary to the popular image of the hypnotized person lying or sitting stunned in a semi-comatose state under the control of the hypnotist, the person does not even have to be relaxed for hypnotic suggestion to work. Thus, the interpretation made by some that the physiological state produced during the TM technique is a “trance” has no validity if the parameters characterizing a trance cannot even be defined.

This does not mean, however, that hypnosis, or perhaps more simply, suggestion, does not have real effects. These have been documented and need to compared with the TM program.

Whereas the effects of hypnosis originate from suggestion (70), either to oneself in self-hypnosis, or from the hypnotist, there is no suggestion involved in the TM technique. As documented above, the Transcendental Meditation technique works by producing a state of deep relaxation, which is more healing and effective than the forms of rest produced by other meditation and relaxation techniques.

Hypnotic suggestion does have effects on the brain, but they are specific to what is suggested. For example, neuroimaging studies have shown that hypnotic suggestion of “pain” increases activity in the pain pathways of the brain (71), whereas suggestion of visual images increases activity in the visual cortex (72).

Unlike suggestion, the effects of the Transcendental Meditation technique are general rather than specific. Research has shown that the deep rest produced by TM practice produces a broad spectrum of beneficial effects on health, mental potential, social behavior, and world peace.

Suggestion is not only not involved in TM practice, it is counterproductive to its success. It is very important to the meditation process that one be completely innocent with no expectation of any particular outcome (4).  This is because any expectation on the part of the meditator produces mental activity, which, by definition, can only keep the mind in an active state and prevent it from settling down to its silent state of restful alertness, transcendental consciousness (4, 19).

Some have alleged that the effects of the Transcendental Meditation program are due to suggestion of benefits during the introductory lectures. The standard introductory lectures do review the scientific research, origins, and mechanics of the technique. However, carefully controlled randomized clinical trials and meta-analyses have shown that the effect of TM practice are not due to placebo, suggestion, or autosuggestion.

How hypnosis decouples the volitional mechanisms of the brain and how the TM technique integrates them. 

Neuroimaging studies show that hypnotic suggestion produces a functional decoupling of elements of the frontal executive control system of the brain involved in attention, evaluation and volitional action (73). For example, in one study, subjects were visually presented with words. Under hypnotic suggestion, they were told to interpret the words as strings of nonsense letters, when actually they were words. Subjects under hypnosis did report seeing nonsense strings rather than words. Their brains' corresponding showed reduced activity the anterior cingulated cortex (ACC), an area of the emotional brain (limbic system) involved in resolving conflict (74). They also showed reduced activity in the frontal cortex, the major executive area of the brain, implying relaxation of volitional control. Moreover, perceptual areas of the sensory cortex showed decreased activity, suggesting that the brains of persons who came under the sway of hypnotic suggestion actually do not process sensory input in a normal way. They appear to “see” what the hypnotist tells them to see, and stop seeing what is actually there in front of them. Reducing the activity in these areas of the brain and decoupling of the different brain components involved in attention, evaluative, and volition is tantamount to giving over the executive control of one’s own brain to the hypnotist and his suggestions.

Whereas hypnosis weakens a person by decoupling the brain, research shows that the Transcendental Meditation technique functionally couples brain areas, as indicated by increased EEG coherence and phase synchrony (13-24). EEG coherence increases within the first minute of meditation and remains high throughout the session (15). It especially increases during the deepest periods of meditation, transcendental consciousness, corresponding to the silent level of the mind (16-19). Longitudinally, EEG coherence increases outside of meditation within two weeks of TM practice (22), and it increases during a computer task, indicating the integration of transcendental consciousness with waking activity (24). The increases in coherence in the alpha frequency and frontal brain areas, which are found to increase both during and outside of TM practice, have been positively correlated with creativity (25), moral reasoning (26), flexibility of concept learning and H-reflex recovery rate (27). H-reflex has also been shown to increase through TM practice (28), and be correlated with academic performance (29).

Although EEG coherence was initially the focus of brain research on the TM technique (13-19), recently synchrony has come to the fore as providing direct evidence of functional connectivity of distant brain activities (20, 21).  Interhemispheric and intrahemispheric synchrony in the alpha and theta frequencies were reported in the very earliest EEG papers on the TM technique (5-8-10, 11). However, quantification techniques for synchrony and studies of its functional significance have advanced considerably since then. This new information helps illuminate the effects of the TM technique (21).

The difference between synchrony and coherence is that phase synchrony measures the degree of leading or lagging relationship between EEG signals from two leads, whereas coherence measures the stability of the phase relation, typically without regard to the leading or lagging relation (21, 75-77) (Note that in-phase [co-phase] and out-of-phase [qua-phase] coherence can be separated, and the increased coherence in the TM studies has been found to be predominately co-phase).

Research programs unrelated to the TM technique have verified that synchrony and coherence measure functional simultaneous integration between multiple brain activities (78, 79).  Synchrony and coherence increase during attention and vigilance (80), cognitive and creativity tasks (81), working memory (82, 83), multimodal perceptual processing (84), mental rotation (85), and performance on an IQ task (86). The onset of a stimulus appears to initialize the alpha rhythm to the sensory input, and good memory performers show a greater degree of phase locking of the alpha to the sensory input during recognition (87-89). Like an orchestra or any group effort, performance is better if the different functional areas of the system are synchronized at the onset. Otherwise, if the brain areas are not synchronized due to stress, fatigue, drugs, or just a wandering mind, the person does not register the incoming information, nothing is learned, no benefit is gained, and no progress is made.

Not only are EEG synchrony and coherence important for effective intake of information from the environment, they are also vital to internal “top-down” processes such interpreting sensory input, discrimination and generalization, conceptualization, and creativity. The literature suggests that they are vital to “binding” different areas needed for these processes.  The EEG at frequencies that have been shown to become more coherent during TM practice are just the ones known to organize the different brain areas involved in attention, sensory processing, association, emotions, and cognition, so that they work together in a coordinated way to yield more effective styles of cognitive processing and behavior.

Clinical studies have shown that lack of EEG synchrony and coherence results in a “disconnection syndrome” characteristic of several pathological states (91). Deficiencies in phase synchrony are associated with memory loss (91), disorientation (91), and cognitive impairment in Alzheimer’s (93), and are also associated with mania, and seizures (94). Loss of cognitive ability with Alzheimer’s is associated with a decline in EEG Global Field Synchronization in the alpha, beta, and gamma frequency bands (93).

Arguably, the disconnection syndrome underlies many of the problems society faces in the areas of education, rehabilitation, aging, and other areas. Extensive evidence cross validates that the TM program re-connects the brain, just the opposite of the effects of hypnosis. TM practice increases synchrony and coherence in the brain, both during and outside the practice (10-24), in parameters that are known from research on meditators (25-29) and from basic research (75-94) to functionally bind different brain areas in preparation for effective acquisition of new information (bottom up processes) as well as for evaluation, critical judgment, comprehension, and creativity (top down processes). These laboratory studies are supported by the extraordinary advances in health, academic performance, maturation, and high quality of life of meditating students, adults, prison inmates, and the elderly, providing strong external validity (30-45-57, 59-67).

Hypnotizable people. 

Interestingly, hypnosis only works for hypnotizable people, and the trait of hypnotizability has been studied. Research on what makes people susceptible to hypnotic suggestion may provide some insights into cult behavior, but the issue is complex. Research has shown that suggestibility is a trait that differs widely between people, and may even have a genetic component. Identical twins, for example, are more highly similar on hypnotizability than genetically unrelated people.

More broadly, the evidence supports the existence of a suggestibility trait, even in the absence of hypnosis. Some people are just more suggestible than others. Suggestibility without hypnosis has been termed “primary” or “imaginative” suggestibility. It is measured by seeing how much people respond to suggestion without hypnotic procedures being involved (58).

Developmentally, hypnotizability or suggestibility tends to be low in childhood, to reach a peak at the onset of adolescence, and to decrease again in the middle aged and elderly. This may be why youth or immature adults whose development is frozen in the adolescent level are more prone to cults. As we have seen earlier, the practice of the Transcendental Meditation technique unfreezes ego development and moral reasoning to advance beyond the adolescent stage (60-66).

Suggestibility as a talent. 

Some researchers view suggestibility as a talent, which indicates the ability to engage in highly imaginative involvements, such as in drama, reading, or creative processes (59, 95). Such a talent implies a high degree of cognitive structuring ability. This in itself is a good thing, as long as it remains under the individual’s own control and is not given over to the control of others. As we have seen, research has shown that the Transcendental Meditation program does in fact strengthen the attentional control system of the brain and improve the cognitive structuring abilities of the individual. Also, as we have seen, it reduces physiological and psychological stresses, which are the “hooks” by which people can be manipulated. Thus the TM program creates an ideal pattern of improved integration of the attentional control systems of the brain and increased cognitive structuring ability, together with reduced stress and increased maturity.

References 

Go to top 

Maharishi is the Opposite of a Cult Leader. 

As the scientific evidence and the record of the Maharishi universities and schools shows, what Maharishi taught—the Transcendental Meditation and TM-Sidhi program—cultivates independent thinking, intelligence, creativity, self-actualization, and ego development, all of which strengthen individuals and make them resistant to cults.

Over five million people have learned the Transcendental Meditation technique world wide over the last 50 years. One percent of five million is 50,000, which is many more than the number of TM teachers and others participating in the TM organization. Therefore, it is safe to say that over 99% of the people who learn the technique practice it on their own and have no further contact with Maharishi or the TM teaching organization. Therefore, the issue of joining a “cult” is not even relevant for them.

Of those who elect to be part of the TM organization, few have spent much time in personal contact with Maharishi. Many times I was present when Maharishi told people to “Go back to school and get your degree.” “Follow your parent’s advice.” “Don’t take drugs.” “Follow the doctor’s advice.” “Go into society and get a job.” “Do your duty and service to your country.” Everything that Maharishi taught and did was aimed at creating more mature, better citizens and an ideal society, just the opposite of a cult leader.

There are those who are devoted to Maharishi, myself included, who think he was one of the greatest teachers of our time, the world’s leading expert on consciousness, and that what he taught is central to solving the problems of the individual and civilization. However, this perspective in not based on blind faith, but on innumerable direct experiences validating what he taught, supported by volumes of scientific research and hours of open intellectual inquiry and discussions at conferences and meetings.

I and thousands of others have been present at many open symposiums and conferences during which Maharishi discussed the latest theories and findings of modern science with the greatest intellects of our time, including Nobel Laureates and other leading scientists  in physics, astronomy, mathematics, chemistry,  physiology, and the social sciences, as well as with prominent justices, supreme court judges, philosophers, writers,  musicians, athletes, generals, economists, business people, and experts and laymen from all walks of life. Maharishi brought his vast knowledge of consciousness and the higher potentialities of human life to these discussions. These were open exchange of ideas, always punctuated with humor and grace, not the closed, guarded, dogmatic activities of a cult. It is just the opposite. It is the record of a great teacher and humanitarian.

Maharishi himself once commented: “People do not follow me, they follow their own evolution. And if they find that what I teach is useful to them, they will make use of it.”  That was my story. When the TM technique came along in my life in 1970, through a good friend who told me about it, I recognized what it was about, perhaps because I had a spontaneous experience of transcending as a child. I tried it and found that it works. All the benefits that the research shows have been my experience to differing degrees and in many different ways, some sublime beyond description.  So I meditate regularly and I recommend it to others. It is that simple.

Go to top 

Swami Muktananda on Maharishi. 

Swami Muktananda is recognized as one of the great spiritual teachers of the 20th century (96) and he knew Maharishi from his level of higher consciousness.  In a commentary on Maharishi that he made to a group of meditators in Australia in the late 1970’s, Muktananda pointed out how the Transcendental Meditation program is independent of personal contact with Maharishi. Muktananda said:

"Maharishi is here for the world. You may never see Maharishi yourself, but what Maharishi has given you is a technique to clean your own self.... Your path [Transcendental Meditation and TM Sidhi program, etc] may be somewhat lonely, because you are doing the work [evolution] yourselves and you are self-sufficient. You are responsible for your own path whereas my followers come to me and I do the work for them.

“I am full of admiration for anyone on your path. It is a path of great responsibility.  What I am doing is personally taking care of a small group of people, but what Maharishi is doing is giving the world a path to move to a new level, a higher level.  I have full admiration for Maharishi and for each of you.”

Maharishi passed away in February 2008. He has been widely appreciated for opening the door to the scientific exploration of meditation. His programs to create an ideal education and world peace are currently being implemented throughout the world.

Go to top 

References:

1. Melton, J. G. (n.d.).  In Ontario Consultants on Religious Tolerance. Definition of terms: Cults, Sects and Denominations. Retrieved Sept. 20, 2008, from http://www.religioustolerance.org/cults.htm.

2. Pinnweb. (n.d.). Brain Washing and Mind Control Techniques. Retrieved Nov, 3, 2008, from http://www.phinnweb.org/neuro/brainwash/.

3. Mind Control. (n.d.). Retrieved Nov. 3, 2008, Retrieved on Nov. 3, 2008 from http://en.wikipedia.org/wiki/Mind_control.

4. Roth, R. (1994). Transcendental Meditation. New York, Primus, Donald I. Fine, Inc.

5. Wallace R. K. (1970). Physiological effects of Transcendental Meditation. Science, 167, 1751–1754.

6. Wallace, R. K., et al. (1971). A wakeful hypometabolic physiologic state. American Journal of Physiology, 221, 795–799.

7. Wallace, R. K., et al. (1972). The physiology of meditation. Scientific American 226, 84–90.

8. Jevning, R., Wallace, R. K., &  Beidebach, M. (1992). The physiology of meditation: a review.  A wakeful hypometabolic integrated response. Neuroscience and Biobehavioral Reviews, 16, 415-424.

9. Dillbeck, M. C., & Orme-Johnson, D. W.  (1987). Physiological differences be¬tween Transcendental Meditation and rest. American Psychologist, 42, 879–881.

10. Banquet, J. P. (1973). Spectral analysis of the EEG in meditation. Electroencephalography  and Clinical Neurophysiology, 35: 143–151.

11. Banquet, J. P., & Sailhan, M. (1974). EEG analysis of spontaneous and induced states of consciousness. Revue d'électroencéphalographie et de neurophysiologie clinique, 4, 445–453.

12. Hebert, R., & Lehmann, D. (1977). Theta bursts: an EEG feature of normal subjects practicing the Transcendental Meditation technique. Electroencephalography & Clinical Neurophysiology, 42 (3), 397-405.

13. Levine, P. H. (1976). The coherence spectral array (COSPAR) and its application to the spatial ordering of the EEG, Proceedings of the San Diego Biomedical. Symposium. 15, 237-247.

14. Gaylord, C., Orme-Johnson, D. W., & Travis, F. (1989). The effects of the Transcendental Meditation technique and progressive muscle relaxation on EEG coherence, stress reactivity, and mental health in black adults. International Journal of Neuroscience, 46, 77–86.

15. Travis F. & Wallace R. K. (1997). Autonomic patterns during respiration suspensions: Possible markers of Transcendental Consciousness. Psychophysiology, 34, 39-46.

16. Orme-Johnson, D. W. (1977). Coherence during transcendental consciousness. Electroencephalography & Clinical Neurophysiology, 43(4), 581-582. (Abstract)

17. Farrow, J. T., &  Hebert, R. (1982). Breath suspension during the Transcendental Meditation technique. Psychosomatic Medicine, 44 (2), 133–153.

18. Badawi K., Wallace R. K., Orme-Johnson D. W., & Rouzeré A-M. (1984). Electrophysiologic characteristics of respiratory suspension periods occurring during the practice of the Transcendental Meditation program. Psychosomatic Medicine 46(3), 267-276.

19. Travis, F., & Pearson, C. (1999). Pure consciousness: distinct phenomenological and physiological correlates of ‘con¬sciousness itself’. International Journal of Neuroscience, 100, 77-89.

20. Hebert, R., Lehmann, D., Koenig, T., & Travis, F. (2003). Global field synchronization during the Transcendental Meditation technique. Brain Topography, 15(3), 191.

21. Hebert, R., Lehmann, D., Tan, G., Travis, F., & Arenander, A. (2005). Enhanced alpha time-domain phase synchrony during Transcendental Meditation: Implications for cortical integration theory. Signal Processing, 85(11), 2213-2232.

22. Dillbeck, M. C. & Bronson, E. C. (1981). Short-term longitudinal effects of the Transcendental Meditation technique on EEG power and coherence, International Journal of Neuroscience. 14, 3–4.

23. Dillbeck, M. C., & Araas-Vesley, S. (1986). Participation in the Transcendental Meditation program and frontal EEG coherence during concept learning. International Journal of Neuroscience,  29: 45–55,.

24. Travis, F., Tecce, J., Arenander, A., & Wallace, R. K. (2002). Patterns of EEG coherence, power, and contingent negative variation characterize the integration of transcendental and waking states. Biological Psychology, 61(3), 293-319.

25. Orme-Johnson, D. W., & Haynes, C. T. (1981). EEG phase coherence, pure consciousness, creativity, and TM-Sidhi experiences. International Journal of Neuroscience, 13, 211–217.

26. Nidich, S. I.;  Ryncarz, R. A., Abrams, A. I.,  Orme-Johnson, D. W., & Wallace, R. K. (1983). Kohlbergian cosmic perspective responses, EEG coherence, and the Transcendental Meditation and TM-Sidhi program. Journal of Moral Education, 12(3), 166–173.

27. Dillbeck, M. C., Orme-Johnson, D. W., & Wallace, R. K. (1981). Frontal EEG coherence, H-reflex recovery, concept learning, and the TM-Sidhi program. International Journal of Neuroscience 15: 151–157.

28. Wallace, R. K., Mills, P. J., Orme-Johnson, D. W., Dillbeck, M. C., & Jacobe, E. (1983). Modification of the paired H reflex through the Transcendental Meditation and TM-Sidhi program. Experimental Neurology, 79, 77–86.

29. Wallace, R. K., Mills, P., Orme-Johnson, D. W., Dillbeck, M. C., & Jacobe, E. (1982). The paired H reflex and its correlation with EEG coherence and academic performance in normal subjects practicing meditation. Society for Neuroscience Abstracts, 8, 537.

30. Eppley, K., Abrams A. I., & Shear J. (1989) Differential effects of relaxation techniques on trait anxiety: A meta-analysis. Journal of Clinical Psychology, 45, 957–974.

31. Orme-Johnson D. W. (1987). Medical care utilization and the Transcenden¬tal Meditation program. Psychosomatic Medicine, 49, 493–507.

32. Orme-Johnson, D. W., & Herron, R. E. (1997). An innovative approach to reducing medical care utilization and expenditures. American Journal of Managed Care, 3(1), 135-144.

33. Herron, R. E., Hillis, S. L., Mandarino, J. V., Orme-Johnson, D. W., & Walton, K. G. (1996). The impact of the Transcendental Meditation program on government payments to physicians in Quebec. American Journal of Health Promotion, 10(3), 183-191.

34. Barnes, V. A. & Orme-Johnson, D. W. (2006). Clinical and Pre-clinical Applications of the Transcendental Meditation Program® in the Prevention and Treatment of Essential Hypertension and Cardiovascular Disease in Youth  and Adults: A Research Review. Current Hypertension Reviews, 2, 207-218.

35. Walton, K. G, Schneider, R. H., Nidich, S. I., Salerno, J., W. Nordstrom C. K., & Bairey Merz, C. (2002). Psychosocial stress and cardiovascular disease Part 2: Effectiveness of the Transcendental Meditation program in treatment and prevention. Behavioral Medicine, 28, 106-123.

36. Anderson J. W., Liu, C., & Kryscio, R. J. (2008). Blood pressure response to Transcendental Meditation: a meta-analysis. American Journal of Hypertension, 21(3), 310-316.

37. Rainforth, M. V., Schneider, R. H., Nidich, S. I., Gaylord-King, C., Salerno, J., & Anderson, J. W. (2007). Stress reduction programs in patients with elevated blood pressure: A systematic review and meta-analysis. Current Hypertension Reports, 9, 520–528.

38. Alexander, C. N., Langer, E. J., Newman, R. I., Chandler, H. M., & Davies, J. L. (1989). Transcendental Meditation, mindfulness, and longevity: An ex¬perimental study with the elderly. Journal of Personality and Social Psychology, 57, 950-964.

39. Schneider R. H., Staggers F., Alexander C. N., Sheppard, W., Rainforth, M., Kondwani, K., et al., (1995). A randomized controlled trial of stress reduction for hypertension in older African Americans. Hypertension, 26, 820-827.

40. Schneider R. H., Alexander C. N., Staggers F., Orme-Johnson, D. W., Rainforth, M., Salerno, J., et al. (2005). A randomized controlled trial of stress reduction in the treatment of hypertension in African Americans over one year. American Journal of Hypertension, 18, 88-89.

41. Barnes V. A., Treiber F. A., & Davis, H. (2001). Impact of Transcendental Medi¬tation on cardiovascular function at rest and during acute stress in adolescents with high normal blood pressure. Journal of Psychosomatic Research, 51, 597-605.

42. Castillo-Richmond, A., Schneider R. H., Alexander C. N., Cook, R., Myers, H., Nidich, S. I., et al. (2000). Effects of stress reduction on carotid atherosclerosis in hypertensive African Americans. Stroke, 31, 568-573.

43. Jayadevappa, R., Johnson, J. C, Bloom, B. S, Nidich, S. I., Desai, S., Chhatre, S., et al. ( 2007). Effectiveness of Transcendental Meditation on functional capacity and quality of life of African Americans with congestive heart failure: a randomized control study. Ethnicity and Disease, 17, 72-77.

44. Schneider, R. H., Alexander, C. N., Staggers F., Rainforth, M., Salerno, J., Hartz, A., et al. (2005). Long-term effects of stress reduction on mortality in persons >/=55 years of age with systemic hypertension. American Journal of Cardiology, 95, 1060-1064.

45. Barnes, V. A., Schneider, R. H., Alexander, C. N., Rainforth, M., Salerno, J., & Staggers F. (2005). Impact of Transcendental Meditation on mortality in older African Americans with hypertension—eight year follow-up. Journal of Social Behavior Personality, 17, 201-216.

46. Hypnosis and Suggestion. (n.d.). Exploring the Science Behind Hypnosis. Retrieved on Oct. 7, 2008 from http://www.hypnosisandsuggestion.org/modification_of_suggestibility.html.

47. Witkin, H. A. Dyk, R. B., Faterson, H. F., Goodenough, R. R. & Karp, S. A. (1962). Psychological Differentiation, New York. Wiley.

48. Pelletier, K. R. (1974). Influence of Transcendental Meditation upon autokinetic perception. Perceptual and Motor Skills 39: 1031–1034.

49. So, K. T., & Orme-Johnson, D. W. Three randomized experiments on the holistic longitudinal effects of the Transcendental Meditation technique on cognition. Intelligence, 29, 419-440, 2001.

50. Jedrczak, A. (1984). The Transcendental Meditation and TM-Sidhi program and field independence. Perceptual and Motor Skills 59, 999-100.

51. Gelderloos,  P., Lockei, R. J., & Chuttoorgoon, S. (1987). Field independence of students at Maharishi School of the Age of Enlightenment and a Montessori school. Perceptual and Motor Skills, 65, 613–614.

52.  Dillbeck, M. C., Assimakis, P. D., Raimondi, D., Orme-Johnsnon, D. W., & Rowe, R. (1986). Longitudinal effects of the Transcendental Meditation and TM-Sidhi program on cognitive ability and cognitive style. Perceptual and Motor Skills, 62, 731–738.

53. Dillbeck, M. C. (1982). Meditation and flexibility of visual perception and verbal problem- solving. Memory and Cognition, 10(3), 207–215.

54. Cranson, R. W., Orme-Johnson, D. W., Gackenbach, J., Dillbeck,  M. C., Jones, C. H., & Alexander, C. N. (1991). Transcendental Meditation and improved performance on intelligence-related measures: A longitudinal study. Personality and Individual Differences, 12, 1105–1116.

55. Travis, F. (1979). Creative thinking and the Transcendental Meditation technique. The Journal of Creative Behavior, 13(3), 169–180.

56. Maslow, A. (1968). Toward a psychology of being (2nd edition) (2nd ed.). New York: Van Nostrand Reinhold.

57. Alexander, C. N., Rainforth, M. V., & Gelderloos, P. (1991). Transcendental Meditation, self-actualization, and psychological health: A conceptual overview and statistical meta-analysis. Journal of Social Behavior and Personality, 6(5), 189–247.

58. Kirsch, I., & Braffman, W. (2001). Imaginative suggestibility and hypnotizability. Current Directions in Psychological Science, 4(2), 57-61.

59. Loevinger, J. (1976). Ego development: Conceptions and theories. San Francisco: Jossey-Bass.

60. Alexander, C. N., & Langer, E. J. (Eds.). (1990). Higher stages of human development: Perspectives on adult growth. New York:  Oxford University Press.

61. Alexander, C. N., Davies, J. L., Dixon, C. A., Dillbeck, M. C., Oetzel, R. M., Druker, S. M., et al. (1990). Growth of higher stages of consciousness: Maharishi’s Vedic psychology of human development. In C. N. Alexander & E. J. Langer (Eds.), Higher stages of human development: Perspectives on adult growth (pp. 386-340). New York: Oxford University Press.

62. Alexander, C. N., Heaton, D. P., & Chandler, H. M. (1994). Advanced human development in the Vedic psychology of Maharishi Mahesh Yogi: Theory and research. In M. E. Miller & S. R. Cook-Greuter (Eds.), Transcendence and Mature Thought in Adulthood, (pp. 39-70). Lanham, MD: Rowman & Littlefield.

63. Alexander, C. N., Walton, K. G., & Goodman, R.. (2003). Walpole study of self development and recidivism in maximum security prisoners: I. Cross-sectional analysis. Journal of Offender Rehabilitation, 36, 97-126.

64. Alexander, C. N., & Orme-Johnson, D. W. (2003). Walpole study of the Transcendental Meditation program in maximum security prisoners II: Longitudinal study of development and psychopathology. Journal of Offender Rehabilitation, 36, 127-160.

65. Alexander, C. N., Frank, P., Walton, K. G., & Grant, J. (2003). Walpole study of self development and recidivism in maximum security prisoners: III. Recidivism results. Journal of Offender Rehabilitation, 36, 161-180.

66. Chandler, H. M., Alexander, C. N., Heaton, D. P., & Grant, J. (2005). A 10–year longitudinal study of self development through the Transcendental Meditation Program. Journal of Social Behavior and Personality,17(1),  93-122.

67. Alexander, C. N., Robinson, P., & Rainforth, M. (1994). Treating and preventing alcohol, nicotine, and drug abuse through Transcendental Meditation: A review and statistical meta-analysis. Alcoholism Treatment Quarterly, 11, 13-87.

68. Deans, A.. (2005).  A Record of Excellence: The Remarkable Success of Maharishi School of the Age of Enlightened. Fairfield Iowa: Maharishi University of Management Press.

69. The State/Nonstate Debate. (n.d.).  Hypnosis and Suggestion. Retrieved Nov. 7, 2008 from http://www.hypnosisandsuggestion.org/state_nonstate.html.

70. Banyai, E. I., &  Hilgard, E. R. (1976). A comparison of active-alert hypnotic induction with traditional relaxation induction. Journal of Abnormal Psychology, 85(2), 218-224.

71. Derbyshire, S. W. A., Whalley, M. G., Stenger, A., & Oakley, D. A. (2004) Cerebral activation during hypnotically induced and imagined pain. Neuroimage, 23, 1, 392-401.

72. Raz, A., Shapiro, T., Fan, J., POsner, M. I. (2002). Hypnotic suggestion and the modulation of Stroop interference. Archives of General Psychiatry, 59, 1155-1161.

73. Egner, T., Jamieson, G., & Gruzelier, J. (2005). Hypnosis decouples cognitive control from conflict monitoring processes of the frontal lobe. NeuroImage, 27, 969-978.

74. Raz, A., Jan, J., & Posner, M. I. Hypnotic suggestion reduced conflict in the human brain. (2005). Proceedings of the National Academy of Sciences, 102(28), 9978-9983.

75. Lachaux, J. P., Rodriguez, E., Martinerie, J., & Varela, F. J. (1999). Measuring phase synchrony in brain signals. Human Brain Mapping, 8(7), 194–208.

76. John, E. R. (2001). A field theory of consciousness. Consciousness and. Cognition. 10(2) 184-213.

77. Bhattacharya, J.  (2001). Reduced degree of long-range phase synchrony in pathological human brain. Acta Neurobiologiae Experimentalis, 61, 309-318.

78. Nunez, P. L., Wingeler, B.M., & Silberstein, R.B. (2001). Spatial- temporal structures of human alpha rhythms: Theory, microcurrent sources, multiscale measurements and global binding of local networks. Human Brain Mapping, 13, 125-164.

79. von Stein, A., & Sarnthein, J. (2000). Different frequencies for different scales of cortical integration: From local gamma to long-range alpha/theta synchronization. International Journal of Psycho¬physiology, 38(3), 301–313.

80. Schurman, M. & Basar, E. (2001). Functional aspects of alpha oscillations in the EEG. International Journal of Psychophysiology, 39(23) 151-158.

81. Petsche, H., Kaplan, S., von Stein, A. , & Filz, O. (1997). The possible meaning of upper and lower alpha frequencies for cognitive and creative tasks: a probability mapping study. International Journal of Psycho¬physiology, 26, 77–97.

82. Sauseng, P., Klimesch, W., & Dopplemayr, M., Pecher¬storfer, T., Freunberger, R. & Hanslmayr, S. (2005). EEG alpha synchronization and functional coupling during top-down processing in a working memory task. Human Brain Mapping, 26(2), 148-155.

83. Sarnthein, J., Petsche, H., Rappelsberger, P., Shaw, G. I., & von Stein, A. (1998). Synchronization between prefrontal and poster¬ior association cortex during human working memory. Proceedings of the National Academy of Science, 10, 7092–7096.

84. von Stein, A., Rappelsberger, P., Sarnthein, & J., Petsche, H. (1999). Synchronization between temporal and parietal cortex during multimodal object processing in man. Cerebral Cortex, 9(2), 137-150.

85. Silberstein, R., Danieli, F., & Nunez, P. (2003). Fronto-parietal evoked potential synchronization is increased during mental rotation. Neuroreport, 14, 67–71.

86. Silberstein, R., Song, J., Nunez, P., & Park, W. (2004). Dynamic sculpting of functional brain connectivity is correlated with performance. Brain Topography 16(4), 249-253.

87. Gruber, W.R., Klimesch, W., Sauseng, P., & Doppelmayr, M. (2005). Alpha phase synchronization predicts P1 and N1 latency and amplitude size. Cerebral Cortex 15(4), 371-377.

88. Hanslmayr, S.,  Klemesch, W., Sauseng, P., Gruber, W., Dopplemayr, M., Freunberger, R., et al. (2005). Visual discrimination performance is related to decreased alpha amplitude but increased phase locking. Neuroscience. Letters, 375(1), 64-68.

89. Klimesch, W. (1999). EEG alpha and theta oscillations reflect cognitive and memory performance: a review and analysis. Brain Research Review, 29, 169–195.

90. von Stein, A., Chiang, C., & Konig, P. (2000). Top-down processing mediated by interareal synchronization. Proceedings of the National Academy of Science, USA, 97(26), 14748–14753.

91. Leuchner, A.F. (1992). Changes in brain functional connectivity in Alzheimer-type and multi-infarct dementia. Brain, 115, 1543–1561.

92. Babiloni, C.,  Ferri, R., Moretti, D.V., Strambi, A., Binetti, G., Dal Forno, G., et al. (2004). Abnormal fronto-parietal cou¬pling of brain rhythms in mild Alzheimer’s disease: a multicentric EEG study, European Journal of Neuroscience, 19(9), 2583-2590.

93. Koenig, T., Prichep, L., Dierks, T., Hubl, D., Wahlund, L.O., John, E.R., et al. (2005). Decreased EEG synchronization in Alzheimer’s disease and mild cognitive impairment. Neurobiology of Aging, 26 (2), 165-171.

94. Bhattacharya, J. (2001). Reduced degree of long-range phase synchrony in pathological human brain, Acta Neurobiologiae Experimentalis , 61, 309-318.

95. Hypnosis and Health. (n.d.). Institute for the Study of Healthcare Organizations & Transactions. Retrieved on Oct. 7, 2008 from  http://www.institute-shot.com/hypnosis_and_health.htm.

96. Swami Muktananda. (n.d.). Retrieved on Nov. 10, 2008 from http://en.wikipedia.org/wiki/Muktananda.


Text in romana, traducere automata >>>

Problemă: Este programul de meditație transcendentală un cult?  

Rezumat: 

Programul de Meditație Transcendentală nu poate fi numit un cult, deoarece dezvoltă gândirea independentă, inteligentă și creativă, iar fondatorul său, Maharishi, a încurajat în multe feluri independența personală, integrarea în societate și buna cetățenie.

Cuprins: 

Tabel comparativ între programul de meditație transcendentală și culte 

Cum diferă tehnica TM de hipnoză 

Maharishi este opusul unui lider de cult 

Swami Muktananda despre Maharishi 

Expert Cult scrie despre Programul TM 

Referințe 

Dovezile:

Cuvântul „cult” are multe înțelesuri, dar în ultimele decenii a fost adesea folosit cu o conotație negativă pentru a indica un grup pe care alții ar dori să-l vadă eliminat din societate. Această utilizare a termenului este exprimată de proeminentul savant religios J. Gordon Melton:

„Definiția mea practică a unui cult este un grup care nu-ți place și spun asta oarecum în glumă, dar în același timp, de fapt, aceasta este definiția mea practică a unui cult. Este un grup care nu-i place cuiva. Este un termen peiorativ și nu l-am văzut niciodată scăpat de conotațiile peiorative pe care le-a căpătat în literatura sociologică din anii 1930.”  (1).

Unii psihologi și psihanaliști și-au folosit definiția personală a controlului minții ca „mărturie de specialitate” în procedurile legale împotriva grupurilor New Age, în numele diferitelor grupuri de interese speciale care doresc să le vadă cenzurate de societate. Cu toate acestea, acest demers nu a câștigat sprijinul comunității științifice.

„Un raport despre spălarea creierului și controlul minții, prezentat de un  grup de lucru al Asociației Americane de Psihologie (APA), cunoscut sub numele de Grupul de lucru APA privind tehnicile înșelătoare și indirecte de persuasiune și control ( DIMPAC ), prezidat de Singer, a fost respins în 1987 de Consiliul de Responsabilitate Socială și Etică pentru Psihologie (BSERP) al APA, considerându-i lipsit „rigoarea științifică și abordarea critică imparțială necesare pentru imprimaturul APA”, iar membrii grupului de lucru au fost avertizați să „nu distribuie sau să publice raportul fără a indica faptul că acesta este inacceptabil pentru Consiliu”. 

Tabelul de mai jos enumeră factorii legați de culte, împreună cu dovezile care arată că programul de Meditație Transcendentală este opusul cultelor în toate privințele.

Tabel comparativ între Programul de Meditație Transcendentală și Culte.

Factori legați de culte

Program de Meditație Transcendentală

Controlul minții.  Cultele pot folosi tehnici de control al minții, cum ar fi presiunea colegilor, pentru a obține controlul asupra comportamentului sau asupra membrilor lor (2, 3).

 

Fără control mental.  Programul de Meditație Transcendentală  nu folosește nicio tehnică de control mental. Este un proces simplu, natural, fără efort, pe care îl realizezi singur, permițând minții să se stabilizeze la propriul nivel de liniște. (4). Nimeni altcineva nu este implicat.

Stres, frică și slăbiciuni  Cultele profită de stresul, temerile și slăbiciunile individului și pot folosi diverse tehnici pentru a amplifica acești factori, astfel încât persoana să fie mai susceptibilă la manipulare (2).

Odihnă profundă pentru normalizarea stresului și a fricii și îmbunătățirea sănătății.  Tehnica TM protejează individul de culte prin întărirea minții și a corpului. Aceasta se realizează prin oferirea unei stări de odihnă profundă și stres redus (5-8) - una diferită de somn (5-8) și o odihnă mai profundă decât cea oferită de relaxarea obișnuită cu ochii închiși (9). Această stare fiziologică unică permite corpului să se vindece singur prin mecanismele sale intrinseci de autoreparare. Crește ordinea funcționării creierului (5-8, 10-29), reduce anxietatea (30) și îmbunătățește sănătatea (31-45).

Dezintegrare prin droguri și oboseală  Cultele pot folosi droguri și oboseală pentru a provoca incoerența creierului și dezorientarea persoanei, făcând-o mai susceptibilă la sugestii și manipulare (2, 3, 46).

Integrare sporită  Starea coerentă de alertă și odihnă experimentată în timpul practicii TM obișnuiește sistemul să funcționeze într-un stil mai integrat și în afara meditației (5-45), făcând individul mai puțin susceptibil la sugestii și manipulări din partea cultelor sau a oricui altcuiva.

Gândire necritică și dependență de teren.  Cultele promovează gândirea necritică și folosesc îndoctrinarea pentru a obține aderarea la o filozofie dogmatică (2, 3). De exemplu, persoanele predispuse să se alăture cultelor sunt mai dependente de teren, ceea ce înseamnă că se uită la alții pentru a le structura viața (47).

Gândire critică sporită și independență de câmp.  Independența de câmp este măsurată prin teste perceptive, care reflectă capacitatea de a structura câmpurile perceptiv, cognitiv și social. Este puternic corelată cu capacitatea de a vedea perspectiva altei persoane, dar de a rezista controlului social și persuasiunii atunci când acestea contravin propriei evaluări a situației și valorilor (47). Cercetările controlate, inclusiv modele randomizate, au demonstrat că practica TM crește independența de câmp (45-49), indicând o capacitate sporită de structurare cognitivă, baza libertății personale față de persuasiune și influențele controlului extern asupra propriei persoane.

Îndoctrinare și dogmă.  Cultele pot folosi diverse tehnici de îndoctrinare pentru a promova fidelitatea față de o filozofie sau o viziune asupra lumii dogmatică rigidă (2,3).

Îmbunătățirea flexibilității și eficienței proceselor cognitive vizuale.  S-a demonstrat că programul TM crește libertatea față de tiparele obișnuite de percepție, dar în același timp crește capacitatea de a utiliza astfel de tipare în mod eficient, acolo unde este cazul (53). Această îmbunătățire fundamentală a neurofiziologiei cognitive, împreună cu creșterea independenței față de câmp și a inteligenței, scade susceptibilitatea la îndoctrinare.

Capacitate cognitivă generală și inteligență scăzute  Cultele atrag persoanele cu inteligență scăzută, care, prin definiție, au o capacitate de gândire critică mai redusă și, prin urmare, sunt mai susceptibile la manipularea de către culte.

 

 

Creșterea Abilității Cognitive Generale și a Inteligenței  Practicarea Meditației Transcendentale (TM) crește inteligența generală fluidă, capacitatea de a acționa inteligent în situații noi (49, 54). Această constatare, împreună cu creșterea creativității și a independenței față de mediul înconjurător, indică o capacitate sporită de structurare cognitivă, care permite unei persoane să se auto-organizeze mai mult și să se afle mai puțin sub influența celorlalți.

Capacitate redusă de luare a deciziilor.  Cultele pot profita de incapacitatea unei persoane de a lua decizii atunci când se confruntă cu numeroase opțiuni. Mai mult, acestea pot încerca să slăbească capacitatea decizională a persoanei pentru a-i controla comportamentul.

Capacitate sporită de luare a deciziilor.  Cercetările au arătat că practica meditației transcendentale (TM) îmbunătățește performanța în ceea ce privește corelațiile inteligenței generale, inclusiv timpul de reacție la alegere (54). Timpul de reacție la alegere măsoară capacitatea de a reacționa rapid atunci când sunt prezentate mai multe opțiuni. Acesta indexează viteza mecanismelor atenționale/decizionale ale creierului.

Instabilitatea atenției.  Cultele pot profita și de incapacitatea unei persoane de a acorda atenție, care ar putea fi cauzată de oboseală, stres sau droguri.

Stabilitate crescută a atenției.  O altă corelație a inteligenței este deviația standard a timpului de reacție la alegere (54), care este o măsură a capacității de a menține atenția concentrată. Deviația standard a timpului de reacție la alegere măsoară variabilitatea timpului de reacție la alegere de la o încercare la alta. Dacă atenția tinde să rătăcească, din cauza stresului sau a gândurilor care distrag atenția, atunci viteza timpului de reacție va varia foarte mult de la un moment la altul. Se constată că indivizii mai inteligenți au un timp de reacție la alegere mai stabil de la o încercare la alta, indicând stabilitatea sistemului. Această stabilitate a sistemului atențional crește odată cu practicarea TM (54), ceea ce ar fi de așteptat să crească rezistența la controlul din partea celorlalți.

Procesare deficitară a informațiilor.  Oamenii pot fi atrași într-o sectă doar dacă procesează informațiile defectuos.

Îmbunătățirea procesării informațiilor.  O altă corelație a inteligenței este timpul de inspecție, pe care practica TM îl îmbunătățește și ea (49). Se consideră că timpul de inspecție este o măsură a memoriei pe termen scurt, care este fundamentală pentru procesarea informațiilor. O persoană trebuie să rețină informațiile noi în depozite pe termen scurt pentru ca acestea să fie procesate corect. Îmbunătățirile abilităților cognitive de bază, cum ar fi inteligența, timpul de reacție la alegere, deviația standard a timpului de reacție și timpul de inspecție, oferă unei persoane aptitudinea de a evalua doctrinele false propagate de culte, politicieni și alții.

Creativitate scăzută.  Persoanele cu un nivel scăzut de creativitate sunt predispuse la secte, deoarece au o capacitate mai redusă de a-și formula propria direcție în viață și, în consecință, devin dependente de alții pentru a le conduce.

Creativitate sporită.  Practicarea TM crește flexibilitatea și originalitatea creativității picturale (figurale), precum și fluența verbală (49, 55). Aceste îmbunătățiri ale creativității, împreună cu o independență sporită pe teren și inteligență, indică o minte mai puternică, care ar fi mai puțin susceptibilă la controlul din partea celorlalți.

Neputință și autoactualizare scăzută.  Un alt factor care poate atrage oamenii în sectă este neputința și lipsa împlinirii personale. Unii oameni pot simți că secta oferă un sentiment de comunitate, entuziasm sau sens care lipsește din viața lor (3). Mai mult, sectele pot încerca să-i facă pe oameni neputincioși pentru a le prelua controlul asupra vieții.

Autoactualizare crescută.  Autoactualizarea este considerată, în general, ca fiind cea care descrie persoanele cele mai autonome, sănătoase și creative din societate (56). O meta-analiză a 42 de studii a arătat că programul de meditație transcendentală a fost de trei ori mai eficient în creșterea autoactualizării decât alte tehnici de meditație și relaxare (57).

Maturitate scăzută.  Sugestibilitatea tinde să fie scăzută în copilărie, să atingă un vârf la începutul adolescenței și să scadă din nou la vârsta mijlocie și la vârstnici (58). Aceasta explică de ce adolescenții sau adulții imaturi sunt mai predispuși la sectă.

Dezvoltare sporită a Eului și Raționament Moral.  Testul Loevinger (59) privind dezvoltarea eului oferă „semne” comportamentale exterioare ale schimbărilor interne în auto-organizare la niveluri mai mature. Cercetările au arătat că practica MT accelerează dezvoltarea la copii, adolescenți și deținuți și promovează dezvoltarea eului la adulții tineri (60-65). Se preconiza că acest lucru va rezulta din asocierea conștientizării cunoscătorului (eul) cu niveluri progresiv mai profunde ale minții prin practica MT (61). 

De exemplu, pe o perioadă de un an, deținuții care practicau tehnica MT au progresat în medie de la stadiul „conformist”, corespunzător unei dominanțe a gândirii concrete, la stadiul „conștient de sine”, corespunzător unei dominanțe a debutului funcționării reflexive a intelectului (64). Dezvoltarea gândirii reflexive este o altă indicație a creșterii capacității de restructurare cognitivă care stă la baza capacității de a gândi singur și de a nu cădea sub influența altora. O consecință practică a creșterii gândirii reflexive este că deținuții care au învățat tehnica MT în timp ce se aflau în închisoare au prezentat o rată mai mică de revenire în închisoare după eliberare, comparativ cu cei din alte programe (65).

Dezvoltare înghețată  Dezvoltarea eului se oprește de obicei în jurul vârstei de 18-20 de ani sau până la sfârșitul educației formale. De exemplu, absolvenții de facultate nu se dezvoltă de obicei în continuare după absolvire (59, 60, 66).

Dezvoltare neînghețată  Un studiu longitudinal care a utilizat testul Loevinger a constatat că, la 10 ani după absolvirea facultății, tinerii adulți care participă la programul TM și TM-Sidhi au atins niveluri mai ridicate de dezvoltare cognitivă decât orice eșantion raportat anterior în domeniu (66). Grupurile de control au prezentat constatarea tipică de dezvoltare redusă a eului după facultate, în timp ce grupul TM a prezentat o creștere continuă fără precedent.

Un studiu suplimentar efectuat pe 45 de bărbați cu peste 10 ani de experiență în MT a folosit instrucțiuni modificate, sensibile la potențialii respondenți de nivel înalt, și a constatat că 87% se aflau peste cel mai înalt nivel atins de obicei de adulți (nivelul conștiincios). Majoritatea subiecților MT atinseseră ultimele două etape (autonom și integrat), care sunt caracterizate printr-o creștere echilibrată a afectului și a cogniției și printr-un raționament moral și o autoactualizare îmbunătățite (66).

Dependența de droguri și alcool.  În unele cazuri, viziunea neadaptativă asupra lumii a cultelor se învârte în jurul stărilor alterate de conștiință produse de drogurile psihotrope și alcool (2, 3). Mai mult, comportamentul sectar prezintă asemănări cu dependențele. Oamenii iau droguri în efortul de a se automedica, încercând să obțină un sentiment de echilibru și bunăstare. Depresia motivează administrarea de antidepresive. Agitația și anxietatea motivează ingerarea de tranchilizante, în timp ce plictiseala poate motiva căutarea de substanțe psihedelice. Astfel de dezechilibre ale minții și corpului pot motiva, de asemenea, o persoană să se alăture unei secte, în speranța de a găsi o oarecare consolare pentru dezechilibrele din mintea și corpul său.

Dependență redusă de substanțe.  Odihna profundă oferită de practica TM crește echilibrul minții și corpului (5-66). În consecință, persoana devine din ce în ce mai independentă de dezechilibrele care promovează dependențele, cum ar fi cele de droguri și alcool sau de alte persoane.

O meta-analiză a 198 de studii a constatat că tehnica meditației transcendentale (TM) a produs efecte substanțial mai mari și rate de abstinență mai lungi în reducerea consumului de droguri și alcool decât alte tipuri de tehnici de meditație și relaxare (biofeedback, relaxare musculară, răspuns la relaxare, reducerea anxietății cognitiv-afective) sau probațiunea terapeutică, intervenția farmacologică, programele educaționale sau tratamentele alternative neconvenționale (de exemplu, acupunctura) (67).

Izolare și comportament antisocial  Cultele sunt sisteme închise, care izolează indivizii de societate și promovează gândirea și comportamentul antisocial (2, 3).

Comportament prosocial.  Maharishi și membrii comunității TM au o istorie a dezbaterii deschise, publice, științifice și academice. De exemplu, facultățile Universității de Management Maharishi și ale Universului European de Cercetare Maharishi au o istorie de 38 de ani de publicare în reviste evaluate de colegi, după cum se poate observa din căutarea pe Google Scholar . Au participat la numeroase conferințe profesionale  în domeniile lor și au câștigat peste 24 de milioane de dolari în granturi extrem de competitive  de la Institutele Naționale de Sănătate pentru proiecte de cercetare care implică o colaborare strânsă cu alte universități. Facultatea MUM a câștigat recunoaștere academică în multe domenii. Școala Maharishi  a câștigat mai multe premii în arte și științe decât orice altă școală din Iowa sau Statele Unite. Acest tip de participare deschisă în lumea academică este exact opusul gândirii și comportamentului închis al sectelor.

Mergi sus 

Cum diferă tehnica TM de hipnoză.

Hipnoza și tehnicile legate de hipnoză se află adesea în fruntea listei tehnicilor de „control al minții” (2, 3). Deoarece hipnoza este cea mai cunoscută și cercetată tehnică de control al minții, este instructiv să vedem cum diferă aceasta de tehnica Meditației Transcendentale.

În primul rând, ca o clarificare, cercetările fiziologice nu au reușit să găsească o „transă hipnotică” fiziologic unică, iar însăși existența unei astfel de transe este extrem de discutabilă (69). De fapt, un studiu a constatat că sugestia hipnotică funcționează chiar și în timp ce subiectul hipnotizat lucrează pe o bicicletă staționară (70). Acest lucru indică faptul că, contrar imaginii populare a persoanei hipnotizate care stă întinsă sau așezată amețită într-o stare semi-comatoasă sub controlul hipnotizatorului, persoana nici măcar nu trebuie să fie relaxată pentru ca sugestia hipnotică să funcționeze. Astfel, interpretarea făcută de unii conform căreia starea fiziologică produsă în timpul tehnicii MT este o „transă” nu are nicio validitate dacă parametrii care caracterizează o transă nici măcar nu pot fi definiți.

Totuși, aceasta nu înseamnă că hipnoza, sau poate mai simplu spus, sugestia, nu are efecte reale. Acestea au fost documentate și trebuie comparate cu programul de meditație trascendentă.

În timp ce efectele hipnozei provin din sugestie (70), fie adresată sieși în cadrul autohipnozei, fie din partea hipnotizatorului, în tehnica Meditației Transcendentale nu există sugestie. Așa cum s-a documentat mai sus, tehnica Meditației Transcendentale funcționează prin producerea unei stări de relaxare profundă, care este mai vindecătoare și mai eficientă decât formele de odihnă produse de alte tehnici de meditație și relaxare.

Sugestia hipnotică are efecte asupra creierului, dar acestea sunt specifice a ceea ce este sugerat. De exemplu, studiile neuroimagistice au arătat că sugestia hipnotică a „durerii” crește activitatea în căile durerii din creier (71), în timp ce sugestia imaginilor vizuale crește activitatea în cortexul vizual (72).

Spre deosebire de sugestie, efectele tehnicii Meditației Transcendentale sunt mai degrabă generale decât specifice. Cercetările au arătat că odihna profundă produsă de practica Meditației Transcendentale produce un spectru larg de efecte benefice asupra sănătății, potențialului mental, comportamentului social și păcii mondiale.

Sugestia nu numai că nu este implicată în practica TM, dar este contraproductivă pentru succesul acesteia. Este foarte important pentru procesul de meditație ca persoana să fie complet inocentă, fără a aștepta niciun rezultat anume (4). Acest lucru se datorează faptului că orice așteptare din partea meditatorului produce activitate mentală, care, prin definiție, poate doar menține mintea într-o stare activă și o poate împiedica să se stabilizeze în starea sa tăcută de alertă odihnitoare, conștiință transcendentală (4, 19).

Unii au susținut că efectele programului de Meditație Transcendentală se datorează sugestiei beneficiilor din timpul prelegerilor introductive. Prelegerile introductive standard trec în revistă cercetarea științifică, originile și mecanismele tehnicii. Cu toate acestea, studiile clinice randomizate atent controlate și meta-analizele au arătat că efectele practicii Meditației Transcendentale nu se datorează placebo, sugestiei sau autosugestiei.

Cum decuplează hipnoza mecanismele volitive ale creierului și cum le integrează tehnica TM. 

Studiile neuroimagistice arată că sugestia hipnotică produce o decuplare funcțională a elementelor sistemului de control executiv frontal al creierului implicate în atenție, evaluare și acțiune volitivă (73). De exemplu, într-un studiu, subiecților li s-au prezentat vizual cuvinte. Sub sugestie hipnotică, li s-a spus să interpreteze cuvintele ca șiruri de litere fără sens, când de fapt erau cuvinte. Subiecții aflați sub hipnoză au raportat că au văzut șiruri fără sens, mai degrabă decât cuvinte. Corespondența creierului lor a arătat o activitate redusă în cortexul cingular anterior (ACC), o zonă a creierului emoțional (sistemul limbic) implicată în rezolvarea conflictelor (74). De asemenea, au arătat o activitate redusă în cortexul frontal, principala zonă executivă a creierului, ceea ce implică o relaxare a controlului volitiv. Mai mult, zonele perceptive ale cortexului senzorial au arătat o activitate scăzută, sugerând că, de fapt, creierul persoanelor care au intrat sub influența sugestiei hipnotice nu procesează inputul senzorial într-un mod normal. Se pare că „vad” ceea ce le spune hipnotizatorul să vadă și nu mai văd ceea ce este de fapt în fața lor. Reducerea activității în aceste zone ale creierului și decuplarea diferitelor componente ale creierului implicate în atenție, evaluare și voință este echivalentă cu cedarea controlului executiv asupra propriului creier hipnotizatorului și sugestiilor sale.

În timp ce hipnoza slăbește o persoană prin decuplarea creierului, cercetările arată că tehnica Meditației Transcendentale cuplează funcțional zonele creierului, așa cum indică creșterea coerenței EEG și a sincronizării fazelor (13-24). Coerența EEG crește în primul minut de meditație și rămâne ridicată pe tot parcursul sesiunii (15). Aceasta crește în special în timpul celor mai profunde perioade de meditație, conștiința transcendentală, corespunzătoare nivelului tăcut al minții (16-19). Longitudinal, coerența EEG crește în afara meditației în termen de două săptămâni de la practicarea Meditației Transcendentale (22) și crește în timpul unei sarcini pe calculator, indicând integrarea conștiinței transcendentale cu activitatea de veghe (24). Creșterile coerenței în zonele cerebrale frontale și în frecvența alfa, despre care se constată că cresc atât în ​​timpul, cât și în afara practicii Meditației Transcendentale, au fost corelate pozitiv cu creativitatea (25), raționamentul moral (26), flexibilitatea învățării conceptelor și rata de recuperare a reflexului H (27). De asemenea, s-a demonstrat că reflexul H crește prin practicarea Meditației Transcendentale (28) și este corelat cu performanța academică (29).

Deși coerența EEG a fost inițial în centrul cercetării creierului în cadrul tehnicii TM (13-19), recent sincronia a ieșit în evidență ca furnizând dovezi directe ale conectivității funcționale a activităților cerebrale la distanță (20, 21). Sincronia interemisferică și intraemisferică în frecvențele alfa și theta a fost raportată în primele lucrări EEG despre tehnica TM (5-8-10, 11). Cu toate acestea, tehnicile de cuantificare a sincroniei și studiile privind semnificația sa funcțională au avansat considerabil de atunci. Aceste noi informații ajută la evidențierea efectelor tehnicii TM (21).

Diferența dintre sincronie și coerență constă în faptul că sincronia de fază măsoară gradul de relație de avânt sau de întârziere dintre semnalele EEG de la două derivații, în timp ce coerența măsoară stabilitatea relației de fază, de obicei fără a ține cont de relația de avânt sau de întârziere (21, 75-77) (Rețineți că coerența în fază [co-fază] și cea defazată [cvasi-fază] pot fi separate, iar coerența crescută în studiile TM s-a dovedit a fi predominant co-fază).

Programele de cercetare care nu au legătură cu tehnica MT au verificat faptul că sincronia și coerența măsoară integrarea simultană funcțională între mai multe activități cerebrale (78, 79). Sincronia și coerența cresc în timpul atenției și vigilenței (80), sarcinilor cognitive și de creativitate (81), memoriei de lucru (82, 83), procesării perceptive multimodale (84), rotației mentale (85) și performanței la o sarcină de IQ (86). Debutul unui stimul pare să inițializeze ritmul alfa la inputul senzorial, iar cei cu performanțe bune în materie de memorie prezintă un grad mai mare de blocare a fazei alfa la inputul senzorial în timpul recunoașterii (87-89). La fel ca o orchestră sau orice efort de grup, performanța este mai bună dacă diferitele zone funcționale ale sistemului sunt sincronizate de la început. În caz contrar, dacă zonele creierului nu sunt sincronizate din cauza stresului, oboselii, drogurilor sau pur și simplu a unei minți rătăcite, persoana nu înregistrează informațiile primite, nu se învață nimic, nu se obține niciun beneficiu și nu se înregistrează niciun progres.

Sincronizarea și coerența EEG nu sunt importante doar pentru asimilarea eficientă a informațiilor din mediu, ci sunt și vitale pentru procesele interne „de sus în jos”, cum ar fi interpretarea inputului senzorial, discriminarea și generalizarea, conceptualizarea și creativitatea. Literatura de specialitate sugerează că acestea sunt vitale pentru „legarea” diferitelor zone necesare acestor procese. EEG-ul la frecvențe care s-a dovedit a deveni mai coerent în timpul practicii TM este tocmai cel cunoscut pentru organizarea diferitelor zone ale creierului implicate în atenție, procesarea senzorială, asociere, emoții și cunoaștere, astfel încât acestea să lucreze împreună într-un mod coordonat pentru a produce stiluri mai eficiente de procesare cognitivă și comportament.

Studiile clinice au arătat că lipsa sincronizării și coerenței EEG are ca rezultat un „sindrom de deconectare” caracteristic mai multor stări patologice (91). Deficiențele în sincronizarea fazelor sunt asociate cu pierderea memoriei (91), dezorientare (91) și afectarea cognitivă în boala Alzheimer (93) și sunt, de asemenea, asociate cu mania și convulsiile (94). Pierderea capacității cognitive în boala Alzheimer este asociată cu un declin al sincronizării globale a câmpului EEG în benzile de frecvență alfa, beta și gamma (93).

Se poate argumenta că sindromul deconectării stă la baza multora dintre problemele cu care se confruntă societatea în domeniile educației, reabilitării, îmbătrânirii și altor domenii. Dovezi ample validează încrucișat faptul că programul de meditație transcendentă (MT) reconectează creierul, exact opusul efectelor hipnozei. Practica MT crește sincronia și coerența în creier, atât în ​​timpul, cât și în afara practicii (10-24), în parametri cunoscuți din cercetările asupra meditatorilor (25-29) și din cercetările fundamentale (75-94) pentru a lega funcțional diferite zone ale creierului în pregătirea pentru achiziția eficientă de noi informații (procese de jos în sus), precum și pentru evaluare, judecată critică, înțelegere și creativitate (procese de sus în jos). Aceste studii de laborator sunt susținute de progresele extraordinare în materie de sănătate, performanță academică, maturizare și calitate înaltă a vieții studenților care meditează, adulților, deținuților și vârstnicilor, oferind o validitate externă puternică (30-45-57, 59-67).

Oameni hipnotizabili. 

Interesant este că hipnoza funcționează doar pentru persoanele hipnotizabile, iar trăsătura hipnotizabilității a fost studiată. Cercetările privind ceea ce face oamenii susceptibili la sugestia hipnotică pot oferi câteva informații despre comportamentul sectar, dar problema este complexă. Cercetările au arătat că sugestibilitatea este o trăsătură care diferă foarte mult între oameni și poate avea chiar o componentă genetică. Gemenii identici, de exemplu, sunt mai asemănători în ceea ce privește hipnotizabilitatea decât persoanele fără legătură genetică.

Într-un sens mai larg, dovezile susțin existența unei trăsături de sugestibilitate, chiar și în absența hipnozei. Unii oameni sunt pur și simplu mai sugestibili decât alții. Sugestibilitatea fără hipnoză a fost denumită sugestibilitate „primară” sau „imaginativă”. Aceasta se măsoară prin observarea cât de mult răspund oamenii la sugestie fără a fi implicate proceduri hipnotice (58).

Din punct de vedere al dezvoltării, hipnotizabilitatea sau sugestibilitatea tinde să fie scăzută în copilărie, să atingă un vârf la începutul adolescenței și să scadă din nou la vârsta mijlocie și la vârstnici. Acesta ar putea fi motivul pentru care tinerii sau adulții imaturi a căror dezvoltare este înghețată la nivelul adolescentului sunt mai predispuși la secte. După cum am văzut anterior, practica tehnicii Meditației Transcendentale dezgheață dezvoltarea eului și raționamentul moral pentru a avansa dincolo de stadiul adolescentin (60-66).

Sugestibilitatea ca talent. 

Unii cercetători consideră sugestibilitatea ca un talent, care indică abilitatea de a se implica în activități extrem de imaginative, cum ar fi drama, cititul sau procesele creative (59, 95). Un astfel de talent implică un grad ridicat de capacitate de structurare cognitivă. Acest lucru în sine este un lucru bun, atâta timp cât rămâne sub controlul propriu al individului și nu este predat controlului altora. După cum am văzut, cercetările au arătat că programul de Meditație Transcendentală într-adevăr întărește sistemul de control atențional al creierului și îmbunătățește capacitățile de structurare cognitivă ale individului. De asemenea, așa cum am văzut, reduce stresul fiziologic și psihologic, care sunt „cârligele” prin care oamenii pot fi manipulați. Astfel, programul de Meditație Transcendentală creează un model ideal de integrare îmbunătățită a sistemelor de control atențional ale creierului și o capacitate crescută de structurare cognitivă, împreună cu stres redus și maturitate sporită.

Referințe 

Mergi sus 

Maharishi este opusul unui lider de cult. 

După cum arată dovezile științifice și înregistrările universităților și școlilor Maharishi, ceea ce a predat Maharishi - Meditația Transcendentală și programul TM-Sidhi - cultivă gândirea independentă, inteligența, creativitatea, autoactualizarea și dezvoltarea eului, toate acestea întăresc indivizii și îi fac rezistenți la culte.

Peste cinci milioane de oameni au învățat tehnica Meditației Transcendentale în întreaga lume în ultimii 50 de ani. Unu la sută din cinci milioane înseamnă 50.000, ceea ce este mult mai mult decât numărul de profesori de Meditație Transcendentală și al altor persoane care participă la organizația de Meditație Transcendentală. Prin urmare, putem spune cu siguranță că peste 99% dintre oamenii care învață tehnica o practică pe cont propriu și nu mai au niciun contact cu Maharishi sau cu organizația de predare a Meditației Transcendentale. Prin urmare, problema aderării la o „cultă” nici măcar nu este relevantă pentru ei.

Dintre cei care aleg să facă parte din organizația TM, puțini au petrecut mult timp în contact personal cu Maharishi. De multe ori am fost prezent când Maharishi le spunea oamenilor: „Întoarce-te la școală și ia-ți diploma.” „Urmați sfatul părinților voștri.” „Nu luați droguri.” „Urmați sfatul medicului.” „Intrați în societate și găsiți-vă un loc de muncă.” „Faceți-vă datoria și serviți țara voastră.” Tot ceea ce a învățat și a făcut Maharishi a avut ca scop crearea unor cetățeni mai maturi, mai buni și a unei societăți ideale, exact opusul unui lider de cult.

Există persoane devotate lui Maharishi, inclusiv eu, care cred că a fost unul dintre cei mai mari învățători ai timpului nostru, cel mai important expert mondial în domeniul conștiinței și că ceea ce a predat este esențial pentru rezolvarea problemelor individului și civilizației. Totuși, această perspectivă nu se bazează pe o credință oarbă, ci pe nenumărate experiențe directe care validează ceea ce a predat, susținute de volume de cercetare științifică și ore de cercetare intelectuală deschisă și discuții la conferințe și întâlniri.

Eu și alte mii de oameni am fost prezenți la numeroase simpozioane și conferințe deschise, în cadrul cărora Maharishi a discutat cele mai recente teorii și descoperiri ale științei moderne cu cele mai mari intelectuali ai timpului nostru, inclusiv cu laureați ai Premiului Nobel și alți oameni de știință de renume în fizică, astronomie, matematică, chimie, fiziologie și științe sociale, precum și cu judecători proeminenți, judecători ai Curții Supreme, filozofi, scriitori, muzicieni, sportivi, generali, economiști, oameni de afaceri, experți și laici din toate categoriile sociale. Maharishi și-a adus în aceste discuții vasta cunoaștere a conștiinței și a potențialităților superioare ale vieții umane. Acestea au fost schimburi deschise de idei, întotdeauna punctate cu umor și grație, nu activitățile închise, rezervate și dogmatice ale unui cult. Este exact opusul. Este palmaresul unui mare învățător și umanitar.

Maharishi însuși a comentat odată: „Oamenii nu mă urmează, ci își urmează propria evoluție. Și dacă descoperă că ceea ce predau le este util, îl vor folosi.” Aceasta a fost povestea mea. Când tehnica TM a apărut în viața mea în 1970, prin intermediul unui bun prieten care mi-a povestit despre ea, am recunoscut despre ce este vorba, poate pentru că am avut o experiență spontană de transcendere în copilărie. Am încercat-o și am descoperit că funcționează. Toate beneficiile pe care le arată cercetările au fost experiența mea în grade diferite și în multe moduri diferite, unele sublime, de nedescris. Așa că meditez regulat și o recomand și altora. Este atât de simplu.

Mergi sus 

Swami Muktananda despre Maharishi. 

Swami Muktananda este recunoscut ca unul dintre marii învățători spirituali ai secolului XX (96) și l-a cunoscut pe Maharishi de la nivelul său de conștiință superioară. Într-un comentariu despre Maharishi pe care l-a făcut unui grup de meditatori din Australia la sfârșitul anilor 1970, Muktananda a subliniat cum programul de Meditație Transcendentală este independent de contactul personal cu Maharishi. Muktananda a spus:

„Maharishi este aici pentru lume. Poate că nu-l veți vedea niciodată pe Maharishi, dar ceea ce v-a oferit Maharishi este o tehnică de a vă curăța propriul sine... Calea voastră [Meditația Transcendentală și programul TM Sidhi etc.] poate fi oarecum solitară, pentru că voi faceți munca [evoluția] singuri și sunteți autosuficienți. Voi sunteți responsabili pentru propria cale, în timp ce adepții mei vin la mine și eu fac munca pentru ei.”

„Sunt plin de admirație pentru oricine se află pe calea voastră. Este o cale cu o mare responsabilitate. Ceea ce fac eu este să am grijă personal de un grup mic de oameni, dar ceea ce face Maharishi este să ofere lumii o cale de a trece la un nou nivel, un nivel superior. Am o admirație deplină pentru Maharishi și pentru fiecare dintre voi.”

Maharishi a decedat în februarie 2008. A fost foarte apreciat pentru că a deschis ușa către explorarea științifică a meditației. Programele sale de creare a unei educații ideale și a păcii mondiale sunt implementate în prezent în întreaga lume.

Mergi sus 

Referințe:

1. Melton, JG (nd). În Ontario Consultants on Religious Tolerance. Definiția termenilor: Culte, secte și confesiuni. Accesat la 20 septembrie 2008 de pe http://www.religioustolerance.org/cults.htm .

2. Pinnweb. (nd). Tehnici de spălare a creierului și control mental. Accesat la 3 noiembrie 2008 de pe http://www.phinnweb.org/neuro/brainwash/ .

3. Controlul minții. (nd). Accesat la 3 noiembrie 2008, Accesat la 3 noiembrie 2008 de pe http://en.wikipedia.org/wiki/Mind_control .

4. Roth, R. (1994). Meditația transcendentală. New York, Primus, Donald I. Fine, Inc.

5. Wallace RK (1970). Efectele fiziologice ale meditației transcendentale. Science, 167, 1751–1754.

6. Wallace, RK și colab. (1971). O stare fiziologică hipometabolică de veghe. American Journal of Physiology, 221, 795–799.

7. Wallace, RK și colab. (1972). Fiziologia meditației. Scientific American 226, 84–90.

8. Jevning, R., Wallace, RK și Beidebach, M. (1992). Fiziologia meditației: o trecere în revistă. Un răspuns integrat hipometabolic în stare de veghe. Neuroscience and Biobehavioral Reviews, 16, 415-424.

9. Dillbeck, MC și Orme-Johnson, DW (1987). Diferențe fiziologice între Meditația Transcendentală și odihnă. American Psychologist, 42, 879–881.

10. Banquet, JP (1973). Analiza spectrală a EEG în meditație. Electroencefalografie și Neurofiziologie Clinică, 35: 143–151.

11. Banquet, JP, & Sailhan, M. (1974). Analiza EEG a stărilor de conștiință spontane și induse. Revue d'électroencéphalographie et de neurophysiologie clinique, 4, 445–453.

12. Hebert, R. și Lehmann, D. (1977). Explozii theta: o caracteristică EEG a subiecților normali care practică tehnica Meditației Transcendentale. Electroencefalografie și Neurofiziologie Clinică, 42 (3), 397-405.

13. Levine, PH (1976). Rețeaua spectrală de coerență (COSPAR) și aplicarea sa la ordonarea spațială a EEG, Proceedings of the San Diego Biomedical Symposium, 15, 237-247.

14. Gaylord, C., Orme-Johnson, DW și Travis, F. (1989). Efectele tehnicii de meditație transcendentală și ale relaxării musculare progresive asupra coerenței EEG, reactivității la stres și sănătății mintale la adulții de culoare. International Journal of Neuroscience, 46, 77–86.

15. Travis F. și Wallace RK (1997). Modele autonome în timpul suspendărilor respiratorii: posibili markeri ai conștiinței transcendentale. Psychophysiology, 34, 39-46.

16. Orme-Johnson, DW (1977). Coerența în timpul conștiinței transcendentale. Electroencefalografie și Neurofiziologie Clinică, 43(4), 581-582. (Rezumat)

17. Farrow, JT și Hebert, R. (1982). Suspendarea respirației în timpul tehnicii de Meditație Transcendentală. Psychosomatic Medicine, 44 (2), 133–153.

18. Badawi K., Wallace RK, Orme-Johnson DW și Rouzeré AM. (1984). Caracteristici electrofiziologice ale perioadelor de suspendare respiratorie care apar în timpul practicării programului de Meditație Transcendentală. Psychosomatic Medicine 46(3), 267-276.

19. Travis, F. și Pearson, C. (1999). Conștiința pură: corelații fenomenologice și fiziologice distincte ale „conștiinței în sine”. International Journal of Neuroscience, 100, 77-89.

20. Hebert, R., Lehmann, D., Koenig, T. și Travis, F. (2003). Sincronizarea globală a câmpului în timpul tehnicii de Meditație Transcendentală. Brain Topography, 15(3), 191.

21. Hebert, R., Lehmann, D., Tan, G., Travis, F. și Arenander, A. (2005). Sincronizare îmbunătățită a fazelor alfa în domeniul timpului în timpul meditației transcendentale: Implicații pentru teoria integrării corticale. Signal Processing, 85(11), 2213-2232.

22. Dillbeck, MC și Bronson, EC (1981). Efecte longitudinale pe termen scurt ale tehnicii de Meditație Transcendentală asupra puterii și coerenței EEG, International Journal of Neuroscience. 14, 3–4.

23. Dillbeck, MC și Araas-Vesley, S. (1986). Participarea la programul de Meditație Transcendentală și coerența EEG frontală în timpul învățării conceptelor. International Journal of Neuroscience, 29: 45–55.

24. Travis, F., Tecce, J., Arenander, A. și Wallace, RK (2002). Modelele de coerență EEG, putere și variație negativă contingentă caracterizează integrarea stărilor transcendentale și de veghe. Biological Psychology, 61(3), 293-319.

25. Orme-Johnson, DW și Haynes, CT (1981). Coerența fazelor EEG, conștiința pură, creativitatea și experiențele TM-Sidhi. International Journal of Neuroscience, 13, 211–217.

26. Nidich, SI; Ryncarz, RA, Abrams, AI, Orme-Johnson, DW și Wallace, RK (1983). Răspunsuri din perspectiva cosmică kohlbergiană, coerența EEG și programul Meditație Transcendentală și TM-Sidhi. Journal of Moral Education, 12(3), 166–173.

27. Dillbeck, MC, Orme-Johnson, DW și Wallace, RK (1981). Coerența EEG frontală, recuperarea reflexului H, învățarea conceptelor și programul TM-Sidhi. International Journal of Neuroscience 15: 151–157.

28. Wallace, RK, Mills, PJ, Orme-Johnson, DW, Dillbeck, MC și Jacobe, E. (1983). Modificarea reflexului H pereche prin intermediul Meditației Transcendentale și al programului TM-Sidhi. Experimental Neurology, 79, 77–86.

29. Wallace, RK, Mills, P., Orme-Johnson, DW, Dillbeck, MC și Jacobe, E. (1982). Reflexul H pereche și corelația sa cu coerența EEG și performanța academică la subiecții normali care practică meditația. Society for Neuroscience Abstracts, 8, 537.

30. Eppley, K., Abrams AI și Shear J. (1989) Efecte diferențiale ale tehnicilor de relaxare asupra anxietății trăsătură: o meta-analiză. Journal of Clinical Psychology, 45, 957–974.

31. Orme-Johnson DW (1987). Utilizarea îngrijirilor medicale și programul de Meditație Transcendentală. Psychosomatic Medicine, 49, 493–507.

32. Orme-Johnson, DW și Herron, RE (1997). O abordare inovatoare pentru reducerea utilizării și cheltuielilor cu asistența medicală. American Journal of Managed Care, 3(1), 135-144.

33. Herron, RE, Hillis, SL, Mandarino, JV, Orme-Johnson, DW și Walton, KG (1996). Impactul programului de Meditație Transcendentală asupra plăților guvernamentale către medicii din Quebec. American Journal of Health Promotion, 10(3), 183-191.

34. Barnes, VA și Orme-Johnson, DW (2006). Aplicații clinice și preclinice ale Programului de Meditație Transcendentală® în prevenirea și tratamentul hipertensiunii arteriale esențiale și al bolilor cardiovasculare la tineri și adulți: o analiză a cercetării. Current Hypertension Reviews, 2, 207-218.

35. Walton, K. G, Schneider, RH, Nidich, SI, Salerno, J., W. Nordstrom CK și Bairey Merz, C. (2002). Stresul psihosocial și bolile cardiovasculare Partea a 2-a: Eficacitatea programului de Meditație Transcendentală în tratament și prevenție. *Behavioral Medicine*, 28, 106-123.

36. Anderson JW, Liu, C. și Kryscio, RJ (2008). Răspunsul tensiunii arteriale la meditația transcendentală: o meta-analiză. American Journal of Hypertension, 21(3), 310-316.

37. Rainforth, MV, Schneider, RH, Nidich, SI, Gaylord-King, C., Salerno, J. și Anderson, JW (2007). Programe de reducere a stresului la pacienții cu tensiune arterială crescută: o analiză sistematică și o meta-analiză. Current Hypertension Reports, 9, 520–528.

38. Alexander, CN, Langer, EJ, Newman, RI, Chandler, HM și Davies, JL (1989). Meditația transcendentală, atenția conștientă și longevitate: Un studiu experimental cu vârstnici. Journal of Personality and Social Psychology, 57, 950-964.

39. Schneider RH, Staggers F., Alexander CN, Sheppard, W., Rainforth, M., Kondwani, K. și colab. (1995). Un studiu controlat randomizat privind reducerea stresului pentru hipertensiunea arterială la afro-americanii în vârstă. Hypertension, 26, 820-827.

40. Schneider RH, Alexander CN, Staggers F., Orme-Johnson, DW, Rainforth, M., Salerno, J. și colab. (2005). Un studiu clinic randomizat controlat privind reducerea stresului în tratamentul hipertensiunii arteriale la afro-americani pe parcursul unui an. American Journal of Hypertension, 18, 88-89.

41. Barnes VA, Treiber FA și Davis, H. (2001). Impactul meditației transcendentale asupra funcției cardiovasculare în repaus și în timpul stresului acut la adolescenții cu tensiune arterială normală crescută. Journal of Psychosomatic Research, 51, 597-605.

42. Castillo-Richmond, A., Schneider RH, Alexander CN, Cook, R., Myers, H., Nidich, SI și colab. (2000). Efectele reducerii stresului asupra aterosclerozei carotidiene la afro-americanii hipertensivi. Stroke, 31, 568-573.

43. Jayadevappa, R., Johnson, J. C, Bloom, B. S, Nidich, SI, Desai, S., Chhatre, S., și alții (2007). Eficacitatea meditației transcendentale asupra capacității funcționale și a calității vieții afro-americanilor cu insuficiență cardiacă congestivă: un studiu randomizat de control. Ethnicity and Disease, 17, 72-77.

44. Schneider, RH, Alexander, CN, Staggers F., Rainforth, M., Salerno, J., Hartz, A. și alții (2005). Efectele pe termen lung ale reducerii stresului asupra mortalității la persoanele cu vârsta >/=55 de ani cu hipertensiune arterială sistemică. American Journal of Cardiology, 95, 1060-1064.

45. Barnes, VA, Schneider, RH, Alexander, CN, Rainforth, M., Salerno, J. și Staggers F. (2005). Impactul meditației transcendentale asupra mortalității la afro-americanii în vârstă cu hipertensiune arterială - urmărire timp de opt ani. Journal of Social Behavior Personality, 17, 201-216.

46. ​​Hipnoză și sugestie. (nd). Explorând știința din spatele hipnozei. Accesat la 7 octombrie 2008 de pe http://www.hypnosisandsuggestion.org/modification_of_suggestibility.html .

47. Witkin, HA Dyk, RB, Faterson, HF, Goodenough, RR și Karp, SA (1962). Diferențiere psihologică, New York. Wiley.

48. Pelletier, KR (1974). Influența meditației transcendentale asupra percepției autokinetice. Perceptual and Motor Skills 39: 1031–1034.

49. So, KT și Orme-Johnson, DW Trei experimente randomizate privind efectele longitudinale holistice ale tehnicii Meditației Transcendentale asupra cunoașterii. Intelligence, 29, 419-440, 2001.

50. Jedrczak, A. (1984). Meditația Transcendentală și programul TM-Sidhi și independența câmpului. Perceptual and Motor Skills 59, 999-100.

51. Gelderloos, P., Lockei, RJ și Chuttoorgoon, S. (1987). Independența de lucru pe teren a elevilor de la Școala Maharishi din Epoca Iluminismului și de la o școală Montessori. Perceptual and Motor Skills, 65, 613–614.

52. Dillbeck, MC, Assimakis, PD, Raimondi, D., Orme-Johnsnon, DW și Rowe, R. (1986). Efecte longitudinale ale Meditației Transcendentale și ale programului TM-Sidhi asupra abilității cognitive și stilului cognitiv. Perceptual and Motor Skills, 62, 731–738.

53. Dillbeck, MC (1982). Meditația și flexibilitatea percepției vizuale și a rezolvării problemelor verbale. Memory and Cognition, 10(3), 207–215.

54. Cranson, RW, Orme-Johnson, DW, Gackenbach, J., Dillbeck, MC, Jones, CH și Alexander, CN (1991). Meditația transcendentală și performanța îmbunătățită la indicatorii de inteligență: Un studiu longitudinal. Personality and Individual Differences, 12, 1105–1116.

55. Travis, F. (1979). Gândirea creativă și tehnica meditației transcendentale. The Journal of Creative Behavior, 13(3), 169–180.

56. Maslow, A. (1968). Către o psihologie a ființei (ediția a 2-a) (ediția a 2-a). New York: Van Nostrand Reinhold.

57. Alexander, CN, Rainforth, MV și Gelderloos, P. (1991). Meditația transcendentală, autoactualizarea și sănătatea psihologică: o prezentare generală conceptuală și o meta-analiză statistică. Journal of Social Behavior and Personality, 6(5), 189–247.

58. Kirsch, I. și Braffman, W. (2001). Sugestibilitate imaginativă și hipnotizabilitate. Current Directions in Psychological Science, 4(2), 57-61.

59. Loevinger, J. (1976). Dezvoltarea eului: concepții și teorii. San Francisco: Jossey-Bass.

60. Alexander, CN și Langer, EJ (Eds.). (1990). Etapele superioare ale dezvoltării umane: Perspective asupra creșterii la vârsta adultă. New York: Oxford University Press.

61. Alexander, CN, Davies, JL, Dixon, CA, Dillbeck, MC, Oetzel, RM, Druker, SM și alții (1990). Dezvoltarea etapelor superioare de conștiință: psihologia vedică a dezvoltării umane a lui Maharishi. În CN Alexander și EJ Langer (ed.), Etapele superioare ale dezvoltării umane: Perspective asupra creșterii la vârsta adultă (pp. 386-340). New York: Oxford University Press.

62. Alexander, CN, Heaton, DP și Chandler, HM (1994). Dezvoltarea umană avansată în psihologia vedică a lui Maharishi Mahesh Yogi: teorie și cercetare. În ME Miller și SR Cook-Greuter (ed.), Transcendență și gândire matură la vârsta adultă (pp. 39-70). Lanham, MD: Rowman și Littlefield.

63. Alexander, CN, Walton, KG și Goodman, R. (2003). Studiul Walpole privind dezvoltarea personală și recidiva la deținuții din penitenciarele de maximă securitate: I. Analiză transversală. Journal of Offender Rehabilitation, 36, 97-126.

64. Alexander, CN și Orme-Johnson, DW (2003). Studiul Walpole asupra programului de Meditație Transcendentală la deținuții din penitenciarele de maximă securitate II: Studiu longitudinal al dezvoltării și psihopatologiei. Journal of Offender Rehabilitation, 36, 127-160.

65. Alexander, CN, Frank, P., Walton, KG și Grant, J. (2003). Studiul Walpole privind dezvoltarea personală și recidiva la deținuții din închisorile de maximă securitate: III. Rezultate privind recidiva. Journal of Offender Rehabilitation, 36, 161-180.

66. Chandler, HM, Alexander, CN, Heaton, DP și Grant, J. (2005). Un studiu longitudinal de 10 ani privind dezvoltarea personală prin intermediul Programului de Meditație Transcendentală. Journal of Social Behavior and Personality, 17(1), 93-122.

67. Alexander, CN, Robinson, P. și Rainforth, M. (1994). Tratarea și prevenirea abuzului de alcool, nicotină și droguri prin meditație transcendentală: o analiză și o meta-analiză statistică. Alcoholism Treatment Quarterly, 11, 13-87.

68. Deans, A. (2005). Un palmares al excelenței: Succesul remarcabil al Școlii Maharishi din epoca iluminaților. Fairfield, Iowa: Maharishi University of Management Press.

69. Dezbaterea Stat/Nonstat. (nd). Hipnoză și sugestie. Accesat la 7 noiembrie 2008 de pe http://www.hypnosisandsuggestion.org/state_nonstate.html .

70. Banyai, EI și Hilgard, ER (1976). O comparație între inducția hipnotică de alertă activă și inducția tradițională de relaxare. Journal of Abnormal Psychology, 85(2), 218-224.

71. Derbyshire, SWA, Whalley, MG, Stenger, A. și Oakley, DA (2004) Activarea cerebrală în timpul durerii induse hipnotic și imaginate. Neuroimage, 23, 1, 392-401.

72. Raz, A., Shapiro, T., Fan, J., POsner, MI (2002). Sugestia hipnotică și modularea interferenței Stroop. Archives of General Psychiatry, 59, 1155-1161.

73. Egner, T., Jamieson, G. și Gruzelier, J. (2005). Hipnoza decuplează controlul cognitiv de procesele de monitorizare a conflictelor din lobul frontal. NeuroImage, 27, 969-978.

74. Raz, A., Jan, J. și Posner, MI Sugestia hipnotică a redus conflictul din creierul uman. (2005). Proceedings of the National Academy of Sciences, 102(28), 9978-9983.

75. Lachaux, JP, Rodriguez, E., Martinerie, J. și Varela, FJ (1999). Măsurarea sincronizării fazelor în semnalele cerebrale. Human Brain Mapping, 8(7), 194–208.

76. John, ER (2001). O teorie de câmp a conștiinței. Conștiință și cogniție. 10(2) 184-213.

77. Bhattacharya, J. (2001). Grad redus de sincronie de fază pe termen lung în creierul uman patologic. Acta Neurobiologiae Experimentalis, 61, 309-318.

78. Nunez, PL, Wingeler, BM și Silberstein, RB (2001). Structuri spațio-temporale ale ritmurilor alfa umane: teorie, surse de microcurenți, măsurători multiscală și legare globală a rețelelor locale. Human Brain Mapping, 13, 125-164.

79. von Stein, A. și Sarnthein, J. (2000). Frecvențe diferite pentru diferite scale de integrare corticală: De la gamma locală la sincronizarea alfa/theta pe distanțe lungi. International Journal of Psychophysiology, 38(3), 301–313.

80. Schurman, M. și Basar, E. (2001). Aspecte funcționale ale oscilațiilor alfa în EEG. International Journal of Psychophysiology, 39(23) 151-158.

81. Petsche, H., Kaplan, S., von Stein, A. și Filz, O. (1997). Posibila semnificație a frecvențelor alfa superioare și inferioare pentru sarcinile cognitive și creative: un studiu de cartografiere a probabilităților. International Journal of Psychophysiology, 26, 77–97.

82. Sauseng, P., Klimesch, W. și Dopplemayr, M., Pecherstorfer, T., Freunberger, R. și Hanslmayr, S. (2005). Sincronizarea EEG alfa și cuplarea funcțională în timpul procesării de sus în jos într-o sarcină de memorie de lucru. Human Brain Mapping, 26(2), 148-155.

83. Sarnthein, J., Petsche, H., Rappelsberger, P., Shaw, GI și von Stein, A. (1998). Sincronizarea dintre cortexul de asociere prefrontal și cel posterior în timpul memoriei de lucru umane. Proceedings of the National Academy of Science, 10, 7092–7096.

84. von Stein, A., Rappelsberger, P., Sarnthein și J., Petsche, H. (1999). Sincronizarea dintre cortexul temporal și parietal în timpul procesării multimodale a obiectelor la om. Cerebral Cortex, 9(2), 137-150.

85. Silberstein, R., Danieli, F. și Nunez, P. (2003). Sincronizarea potențialelor evocate fronto-parietale este crescută în timpul rotației mentale. Neuroreport, 14, 67–71.

86. Silberstein, R., Song, J., Nunez, P. și Park, W. (2004). Sculptura dinamică a conectivității funcționale a creierului este corelată cu performanța. Brain Topography 16(4), 249-253.

87. Gruber, WR, Klimesch, W., Sauseng, P. și Doppelmayr, M. (2005). Sincronizarea fazei alfa prezice latența și amplitudinea P1 și N1. Cerebral Cortex 15(4), 371-377.

88. Hanslmayr, S., Klemesch, W., Sauseng, P., Gruber, W., Dopplemayr, M., Freunberger, R., et al. (2005). Performanța de discriminare vizuală este legată de amplitudinea alfa scăzută, dar de o blocare de fază crescută. Neuroscience. Letters, 375(1), 64-68.

89. Klimesch, W. (1999). Oscilațiile EEG alfa și theta reflectă performanța cognitivă și a memoriei: o trecere în revistă și analiză. Brain Research Review, 29, 169–195.

90. von Stein, A., Chiang, C. și Konig, P. (2000). Procesare de sus în jos mediată de sincronizare interareală. Proceedings of the National Academy of Science, SUA, 97(26), 14748–14753.

91. Leuchner, AF (1992). Modificări ale conectivității funcționale a creierului în demența de tip Alzheimer și în demența cu infarct multiplu. Brain, 115, 1543–1561.

92. Babiloni, C., Ferri, R., Moretti, DV, Strambi, A., Binetti, G., Dal Forno, G., et al. (2004). Cuplare fronto-parietală anormală a ritmurilor cerebrale în boala Alzheimer ușoară: un studiu EEG multicentric, European Journal of Neuroscience, 19(9), 2583-2590.

93. Koenig, T., Prichep, L., Dierks, T., Hubl, D., Wahlund, LO, John, ER, et al. (2005). Scăderea sincronizării EEG în boala Alzheimer și insuficiența cognitivă ușoară. Neurobiology of Aging, 26 (2), 165-171.

94. Bhattacharya, J. (2001). Grad redus de sincronie de fază pe termen lung în creierul uman patologic, Acta Neurobiologiae Experimentalis, 61, 309-318.

95. Hipnoză și sănătate. (nd). Institutul pentru Studiul Organizațiilor și Tranzacțiilor din Domeniul Sănătății. Accesat la 7 octombrie 2008 de pe   http://www.institute-shot.com/hypnosis_and_health.htm .

96. Swami Muktananda. (nd). Accesat la 10 noiembrie 2008 de pe http://en.wikipedia.org/wiki/Muktananda .

https://cdn.marturieathonita.ro/wp-content/uploads/2021/05/curs_de_supravietuire_ortodoxa_tinut_de_parintele_serafim_rose_2.pdf

Tabelul de mai jos te ajuta sa verifici daca este cult în fiecare punct.

Factori legați de culte

Controlul minții. Cultele pot folosi tehnici de control al minții, cum ar fi presiunea colegilor, pentru a obține controlul asupra comportamentului sau asupra membrilor lor (2, 3).

Stresul, frica și slăbiciunile. Cultele exploateaza stresul, fricile și slăbiciunile individului și pot folosi diverse tehnici pentru a amplifica acești factori pentru a face persoana mai susceptibilă la manipulare (2).

Dezintegrarea prin droguri și oboseală. Cultele pot folosi droguri și oboseală pentru a face creierul să devină incoerent și persoana dezorientată, făcând-o mai susceptibilă la sugestie și manipulare (2, 3, 46).

Gândire necritică și dependență de câmp. Cultele promovează gândirea necritică și folosesc îndoctrinarea pentru a obține aderarea la o filozofie dogmatică (2, 3). De exemplu, oamenii predispuși să se alăture sectelor sunt mai dependenți de domeniu, ceea ce înseamnă că se uită la alții pentru a-și structura viața pentru ei (47).

Îndoctrinare și Dogmă. Cultele pot folosi diverse tehnici de îndoctrinare pentru a promova loialitatea față de o filosofie dogmatică rigidă sau o viziune asupra lumii (2,3).

Capacitate cognitivă și inteligență generală scăzută. Cultele atrag oamenii cu inteligență scăzută, care, prin definiție, au o capacitate de gândire critică mai mică și, prin urmare, sunt mai susceptibili la manipularea cultului.

Scăderea capacității de luare a deciziilor. Cultele pot exploata incapacitatea unei persoane de a lua decizii atunci când se confruntă cu multe alegeri. Mai mult, ei pot încerca să slăbească capacitatea de a lua decizii a persoanei pentru a-și controla comportamentul.

Instabilitatea atenției. Cultele pot, de asemenea, să pradă incapacitatea unei persoane de a acorda atenție, care ar putea fi din cauza oboselii, stresului sau drogurilor.

Procesarea slabă a informațiilor. Oamenii pot fi seduși într-un cult doar dacă procesează prost informațiile.

Creativitate scăzută. Oamenii cu creativitate scăzută sunt susceptibili la culte, deoarece au o capacitate mai mică de a-și formula propria direcție în viață și, în consecință, devin dependenți de ceilalți pentru a-i conduce.

Neputință și autoactualizare scăzută. Un alt factor care îi poate atrage pe oameni în culte este neputința și lipsa împlinirii personale. Unii oameni pot simți că cultul oferă un sentiment de comunitate, entuziasm sau sens care le lipsește vieții (3). Mai mult, cultele pot încerca să-i facă pe oameni neputincioși pentru a le prelua viața.

Maturitate scăzută. Sugestibilitatea tinde să fie scăzută în copilărie, să atingă un vârf la începutul adolescenței și să scadă din nou la vârsta mijlocie și la vârstnici (58). Aceasta explică de ce adolescenții sau adulții imaturi sunt mai predispuși la culte.

Dezvoltare înghețată. Dezvoltarea ego-ului îngheață de obicei la aproximativ 18-20 de ani sau până la sfârșitul educației formale. De exemplu, absolvenții de facultate nu se dezvoltă de obicei mai mult după absolvire (59, 60, 66).

Dependența de droguri și alcool. În unele cazuri, viziunea neadaptativă asupra cultelor se învârte în jurul stărilor alterate de conștiință produse de psihotrope și alcool (2, 3). Mai mult, comportamentul de cult are asemănări cu dependențele. Oamenii iau medicamente în efortul de a se auto-medica, încercând să obțină un sentiment de echilibru și bunăstare. Depresia motivează să luați antidepresive. Agitația și anxietatea motivează ingestia de tranchilizante, în timp ce plictiseala poate motiva căutarea psihedelicelor. Astfel de dezechilibre în minte și corp pot motiva, de asemenea, o persoană să se alăture unui cult, în speranța de a găsi o oarecare alinare pentru dezechilibrele din mintea și corpul lor.

Izolarea și comportamentul antisocial. Cultele sunt sisteme închise, care izolează indivizii de societate și promovează gândirea și comportamentul antisocial (2, 3).


Textul original in engleza: