IN CAUTAREA ADEVARULUI: Dincolo de tarimul subiectivitatii si obiectivitatii

Desi marea majoritate a oamenilor educati au convingerea neverificabila in metoda stiintifica prezenta si in abilitatea oamenilor de stiinta de a folosi metoda stiintifica pentru a ajunge la adevar, citiva cercetatori de avangarda incep sa fie incomodati de aceasta paradigma stiintifica. Cadrul curent in care opereaza fiecare stiinta este in mod simplu acesta: 'Natura adevarata a realitatii poate fi demonstrata doar obiectiv.' Daca un anume fenomen, sau o anume modalitate, de exemplu regimul de tratament in medicina, nu poate fi demonstrat in mod consistent de metoda stiintifica curenta, atunci este clar ca nu exista. Oamenii de stiinta au dificultati in recunoasterea experientelor subiective pentru ca nu a fost dezvoltata o metodologie demna de incredere pentru studiul lor. Astfel, afirmatiile in legatura cu prezicerile, precognitiile misticilor si abilitatea de clarviziune a psihicului, bazate pe relatarile anectodice ale experientelor subiective, nu sint recunoscute de oamenii de stiinta conventionali. Totusi, un nou val de oameni de stiinta revolutionari privesc mult mai indeaproape la fenomenul obiectivitatii in sine si ajung la concluzia uimitoare ca intreaga doctrina pe care se bazeaza oamenii de stiinta in prezent, adica obiectivitatea completa care desconsidera total cunoasterea subiectiva, poate fi gresita. Acesti oameni de stiinta afirma ca nu exista un astfel de lucru, obiectivitatea completa, ca ceea ce afirmam noi ca este obiectivitate este un simplu acord intre majoritatea dintre noi sau constiinta noastra colectiva cu privire la experientele noastre subiective. Mai mult, ei afirma ca experientele noastre ce depind de arta cu care aparatul nostru senzorial sau de extensiile simturilor noastre, microscoapele, telescoapele si alte instrumente stiintifice, trebuie sa fie in mod necesar limitate intrucit gama simturilor noastre este limitata prin insasi natura anatomiei si fiziologiei noastre. Sa luam citeva exemple ca sa ilustram acest aspect. Se stie prea bine ca sistemele senzoriale ale diferitelor specii pot fi complet diferite. Un exemplu este procesul vederii in culori la albine, comparativ cu cel uman. Celulele ochiului la albine sint mai sensibile la galben, albastru si ultraviolet in timp ce receptorii din ochii umani raspund cel mai bine la spectrul lungimilor de unda electromagnetica rosie, verde si albastra. Datorita structurii innascute a simtului vizual, albinele sint aproape oarbe la rosu, in timp ce oamenii sint orbi la lumina ultravioleta. Aceasta da nastere unei perceptii complet diferite ale aceluiasi obiect de catre doua specii. Rosul din flori este invizibil pentru albine, dar pentru ca florile reflecta lumina ultravioleta la care noi sintem orbi, albina observa floarea ca pe o suma de alte culori pentru care noi nu avem cuvinte in limbajul nostru, pentru ca noi nu am perceput niciodata acele culori. La intrebarea: „Care este adevarata culoare a florii?” oamenii de stiinta ai 'noii epoci' vor spune ca : „Culoarea reala a florii nu exista!”. Culoarea florii este o experienta total subiectiva ce depinde de cel ce percepe floarea si are o foarte mica legatura cu structura innascuta a florii insasi. Mai degraba este o expresie a aparatului senzorial, a receptorilor, a conexiunilor interneuronale ale observatorului. Cuvintul 'culoare' insusi nu are nici un inteles in absenta receptorilor si a conexiunilor interneuronale adecvate. Mai interesant chiar este faptul ca perceptia unui obiect sau a unui fenomen poate fi considerabil diferita pentru indivizii aceleiasi specii. Citeva experiente interesante cu pisici si maimute ilustreaza acest aspect. Puii de pisica crescuti intr-un mediu cu dungi orizontale sint orbi la toti stimulii vizuali verticali ca pisici adulte, in timp ce puii de pisica crescuti intr-o lume cu modele verticale sint orbi la stimuli orizontali. Astfel ca primul grup de pisici nu poate vedea cu adevarat lucrurile, ca de exemplu picioarele mobilelor, in timp ce ultimul grup se va impiedica de orice lucru orizontal. Conexiunile interneuronale din creierele lor s-au stabilit in timpul anilor de dezvoltare si au predeterminat portiunea din stimulii vastului lor cimp vizual la care vor fi sensibili. Similar, acest aspect este ilustrat de o varianta de experiment descrisa mai departe. Daca este acoperit un ochi al unei maimute nou nascute cu o mesa pentru o perioada mare de timp, maimuta devine oarba la acel ochi. Conexiunile neuronale de la acel ochi dispar in timp ce conexiunile neuronale de la celalalt ochi se amplifica, dindu-i maimutei o vedere supranormala la acel ochi. Din nou, stimulii mediului au determinat structura si forma conexiunilor interneuronale ale aparatului senzorial, responsabil pentru perceptie. Cu alte cuvinte, experienta din trecut despre lume a determinat perceptia din prezent a lumii. Rezulta deci ca intreaga perceptie a lumii este bazata pe experienta noastra despre lume pe durata anilor de dezvoltare. Noi sintem literalmente orbi la orice lucru si orice fenomen, incluzind idei si concepte la care noi nu sintem expusi pe durata anilor de dezvoltare. Conexiunile interneuronale necesare perceperii si intelegerii lor nu vor fi stabilite, deci acele lucruri nu exista pentru noi. Intrucit majoritatea dintre noi, intr-o cultura data, am fost expusi pe durata anilor de dezvoltare la aceeasi stare a stimulilor de mediu, majoritatea dintre noi percepem lumea in mod similar. Sintem de acord cu experientele noastre subiective si le consideram ca pe o realitate obiectiva. Dar realitatea obiectiva nu este nimic altceva decit perceptia pe care noi am invatat-o din indoctrinarea culturii noastre, este o 'expresie a constiintei colective'. Ii luam drept mistici sau excentrici pe cei a caror perceptie a lumii difera de cea a noastra. Alungam cu usurinta, intr-o maniera subtila, modelele de comportament nefamiliare si metodele de vindecare neconventionale ale altor culturi, pentru ca ele nu se potrivesc cu paradigma noastra stiintifica. Multe din problemele lumii de astazi apar din toata aceasta stiinta care insista ca exista un adevar obiectiv. Noii oameni de stiinta afirma ceva mult mai incitant. Ei spun ca adevarul vine dintr-o multitudine de expresii si manifestari, iar continuumul naturii este cu adevarat infinit si noi percepem la un anumit stadiu de evolutie doar o fractiune din el. Fractiunea pe care o percep eu poate fi diferita de fractiunea pe care o percepi tu, dar noi amindoi percepem adevarul. Noua stiinta este mult mai toleranta. De asemenea, este mai 'holistica', pentru ca nu separa observatorul de cel observat, asa cum face stiinta traditionala. Un om de stiinta, operind in aceasta noua paradigma poate fi mult mai aproape de realitate. Cind el sau ea citeste un reportaj dintr-un ziar sau noutatile dintr-o revista, el sau ea nu numai ca obtine o anume introspectie in materialul ce a fost prezentat, dar invata de asemenea si despre reporter. Pentru ca reportajul nu este altceva decit o expresie a constiintei reporterului. Datele prezentate mai sus si citeva din conceptiile ce rezulta din ele au avut un profund efect asupra modului in care oamenii de stiinta au inceput sa observe lumea. Cu toate ca multi oameni de stiinta, care inca mai cred in vechea paradigma, pot sa-si bata joc de alternativa medicinei vechi, un mare numar dintre ei nu mai fac asa. Ei realizeaza ca ceea ce noi numim 'stiinta' reflecta intr-o mare masura idei, credinte, prejudecati, frici, puncte de vedere si perceptia oamenilor de stiinta si nucleul cultural pe care el sau ea l-au mostenit. Imaginea lumii nu este literalmente privirea ei, ci doar noi privim la ea si ar trebui sa nu permitem indoctrinarii noastre culturale, conditionarii noastre culturale, sa inhibe privirea acestei imagini din mai multe puncte de vedere. In urmatoarele citeva prelegeri va rugam sa traversati cu amabilitate atit tarimul obiectivitatii, cit si pe cel al subiectivitatii si sa calatoriti dincolo de ele, spre adevarul care nu este nici obiectiv, nici subiectiv ci transcendent, adevarul care este nemuritor, inefabil si inexprimabil. Acest adevar este SAT-CHIT-ANAND al vizionarilor vedici si rishilor vedici. Sat inseamna neschimbator, chit inseamna pe deplin treaz si anand inseamna fericire. Acesta este adevarul posibilitatilor infinite...